EXCLUSIV Colegiul Codreanu forma cândva elite. Sub Daniela Jitcă formează opacitate și dublu standard

La 20 octombrie 1846, la Bârlad își deschidea porțile Liceul ”Gheorghe Roșca Codreanu” – între timp devenit Colegiul Național ”Gheorghe Roșca Codreanu”. Personalități de marcă ale României din ultimii aproape 174 de ani au trecut pragul acestei instituții – nu mai puțin de 24 de academicieni, mai mulți cercetători în biologie, matematică sau chimie precum și mulți oameni din lumea artelor, precum Marcel Guguianu (cunoscut mai mult la New York decât în România), Martin Bercovici (omul căruia i se datorează electrificarea României) sau Constantin Chiriță – autorul volumelor ”Cireșarii” a căror acțiune se petrece în această instituție, volumele fiind de departe cele mai populare cărți pentru copii și adolescenți în România anilor '60 și mai ales '70.

Astfel că, atunci când pe 14 septembrie ISJ Vaslui anunța cu mândrie că județul nu are nicio școală care să reia cursurile după așa-numitul scenariu roșu am zis să mergem să luăm câteva cadre de la deschiderea anului școlar – al 174-lea al acestei prestigioase unități de învățământ.

Știam că recent garnitura de la ISJ Vaslui a fost schimbată, PNL Vaslui preferând înlocuirea oamenilor pe criterii politice în dauna prezervării experienței pentru a trece pandemia cu bine. Oricum nu era prima dată când experiența, domnia legii și concursul transparent erau sărite în dauna prieteniei cu PNL. Vezi situația de la ISU Vaslui.

Știam și că de vreo 4 ani, elevii cu potențial genial încep ușor-ușor să prefere birocrația transferului, naveta și locuitul ”cu gazdă” pentru a urma cursurile Liceului ”Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, în dauna Colegiului Național din Bârlad. Pe vremuri, asta ar fi reprezentat o mare rușine. E drept, pe vremuri și PNL-ul era altfel. Și directorii erau altfel.

Știam și că pe dinăuntru lucrurile arată din ce în ce mai atroce, clădirea având nevoie de reparații. La fața locului am constatat că nici pe-afară nu mai stau lucrurile grozav. Dar știam și că e pandemie așa că oricum nu puteam spera să intrăm în clădire.

Speram însă că vom putea prinde câteva cadre foto exclusiv pentru Podul.ro, dar și video din curte. Eram încurajați de ce vedeam la nici 50 de metri distanță vizavi în curtea Școlii Generale nr. 1 ”Iorgu Radu”, unde totuși nu domnea crisparea iar Poliția făcea ce face în fiecare an - încetinea circulația pentru a se asigura că toți copiii ajung întregi la școală și nu se produc accidente.

Dacă se poate la o școală generală, în mod cert se poate și la o instituție de prestanța Colegiului Național, gândit-am noi. Impresie adâncită și la vederea reporterilor unei alte publicații în curtea liceului.

La vederea lor am zâmbit, gândind că, iată, oricum ar sta lucrurile, la ”Codreanu” totuși se menține acel liberalism pe bune, corect înțeles și care mereu a făcut diferența dintre această instituție și aproape toate sau toate celelalte din județul Vaslui.

Era cumva de așteptat – mai ales într-un oraș condus de PNL.

Ei bine... nu. Spre deosebire de publicația afiliată PNL prezentă în curtea școlii, noi nu aveam voie. Nu insist la angajatul din personalul administrativ și o apelez direct pe doamna director. Sigur trebuie să fie o neînțelegere.

Ei bine... nu. Doamna director mă informează pe un ton iritat – ca și cum ce tupeu are presa să sune și să pună întrebări despre dispozițiile date de dânsa într-o instituție pe bani publici – că, într-adevăr, a ordonat ca presei să nu-i fie permis accesul cu excepția publicației surprinsă în imagini. Apoi îmi motivează că decizia e luată pentru a proteja imaginea minorilor – ca și cum minorii devin minori numai când pozăm noi – nu și când o fac alte publicații.

Insist și o informez că cel mai probabil această dispoziție este ilegală în sine și că astfel de standarde duble nu sunt deloc acceptabile într-o societate liberă și solicit verbal criteriile după care se stabilesc astfel de reguli. Îmi răspunde sec că-l va ”da afară” pe celălalt jurnalist, îmi ordonă ”nu ne mai pozați” (citat direct) și îmi închide telefonul în nas.

Astfel de atitudini, demne mai degrabă de Belarus sau Republica Populară Chineză, or fi acceptabile cu aparatcici de partid din Presa Miluită de regimul PNL, dar în niciun caz cu oameni normali. După cum o arată și imaginile – nici minorii și nici potențialul infecțios nu justifică o asemenea atitudine. Curtea instituției e imensă față de numărul de oameni prezenți astfel că fără probleme se putea menține și o distanță de 5 metri între oameni, darămite 1,5 metri – iar eu cerusem doar acces în curte, înțelegând în mod rezonabil că accesul în interior va mai trebui să aștepte cel puțin încă vreo câteva luni.

Insist și câteva ore mai târziu trimit o sesizare în baza Legii 544/2001 solicitând să consult cadrul legal și deciziile interne cu care doamna director Jitcă Daniela justifică asemenea atitudini de neimaginat la această instituție în urmă cu câțiva ani. Website-ul liceului pare actualizat și se insistă ca solicitările să fie transmise online. Din nou, din exterior acest lucru pare un lucru bun și de așteptat în condițiile în care catedra de informatică a instituției era cândva redutabilă și în mod cert are în continuare o reputație bună.

Și asta tot de fațadă este. În fapt, mail-ul meu nu a fost citit de nimeni. Dacă nu aș fi mers fizic două zile mai târziu să cer totuși numărul de înregistrare, solicitarea n-ar fi ajuns nici măcar în coșul de gunoi. Grija pentru măsurile pandemice reprezintă doar o scuză.

Ieri, 16 septembrie, primeam număr de înregistrare pentru solicitarea din 14 septembrie. Cumva probabil e tot vina mea și asta că doar n-o fi vina impecabilei organizări pandemice pentru preferarea dialogului instituțional în online, nu?

Astfel, termenul legal curge de la 16 septembrie – și nu de la 14 septembrie –, căci, nu-i așa, ce-i atâta grabă? Un fleac, doar s-a suprimat dreptul fundamental la tratament egal în fața legii, dreptul la liberă informare și libertatea presei. Nimic grav, clar.

Important e ca atâta timp cât stai la coadă înăuntru (!) să ajungi la secretariat să asculți cu atenție profesorul de serviciu cum zbiară la elevi să păstreze culoarul în timp ce cară kilograme de hârtie (manualele) cu măscuța pe față. Pe unii îi auzeam respirând greu de la 15 metri. Săracii copii.

Oricum, aia e important. Solicitările în sensul legii, libertățile fundamentale, tratamentul egal în fața legii – astea mai pot aștepta.

Bun venit în Noul Normal™. La Colegiul Național ”Gheorghe Roșca Codreanu”. Acel liceu care cândva forma elite.