Este Navalnîi o speranță de democratizare a Rusiei? Să fim precauți când ne uităm spre Ursul de la Răsărit

Este, în acest moment, un val justificat de solidaritate cu Navalnîi, oponentul lui Putin, se pare otravit.

Germania i-a venit în ajutor. Țară care are cele mai bune relații comerciale cu Rusia. Țară care este indiferentă la criticile legitime ale țărilor din Estul Europei sau ale SUA.

Este însă Navalnîi un democrat?

Se pare că nu. Pentru el Crimeea aparține Rusiei, ca și Transnistria. În Polonia este văzut ca un imperiast, nu ca o speranță de democratizare a Rusiei.

Ar părea că ne solidarizăm cu Vadim, ca oponent al lui Iliescu.

Vă ofer spre lectură atentă opinia bine documentată a unui român care locuiește în Rusia:

”Da, așa este, tipul a avut chiar simpatizanți din extrema dreaptă iritați că Putler este înconjurat de evrei, ceceni, asirieni și alți ne-ruși, cât și de imigranții din fostele republici URSS. Deci alt opozant care poate răsturna sistemul nu este cunoscut de mase. Rușii par că justifică dictatura pulteristă afirmând cu o infantilitate obsesivă că dacă nu ar fi Putin cine altul atunci să le fie lider? Cum cenzura în mass-media și internet își face treaba, chiar am auzit de la mulți versiunea că însăși existența și popularitatea lui Navalnii ar fi un proiect FSB.

Rușii l-au îndrăgit pe Navalnii că le-a promis un imperiu rus autentic fără aparențele toleranței multiculturale și multietnice”.

Să fim foarte precauți când ne uităm spre Ursul de la Răsărit. Și să nu uităm că în Transnistria încă mai este armament sovietic din belșug.