"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Am trăit o săptămână tare dubioasă în politica moldovenească. O săptămână în care unii lideri și-au arătat adevărata față. Am văzut cum rusofilul Igor Dodon l-a numit, țineți-vă bine, ”președinte” pe liderul separatist de la Tiraspol. Asta înseamnă că Dodon recunoaște Transnistria, care nu-i altceva decât o ocupație rusească, o gaură neagră care amenință să prăbușească întreaga Basarabie.
Desigur, nici Igor Dodon nu este președinte în adevăratul înțeles al cuvântului. Ambii nu sunt altceva decât niște slugi penibile, instrumente ale Federației Ruse. De remarcat și că de cele mai multe ori Dodon se comportă ca un ambasador al Rusiei. Cu un așa ”președinte” în Republica Moldova, Kremlinul nici nu mai are nevoie de ambasadă. Poate să o desființeze.
Însă dubioasă de-a dreptul rămâne misterioasa vizită a Maiei Sandu la Ambasada Federației Ruse. Vă spun sincer că nu mă așteptam la așa ceva. Maia Sandu dă semne că vrea să se pună bine cu Rusia. Asta pentru că urmează alegerile prezidențiale.
Pe de altă parte, Maia Sandu declară public că ea nu este împotriva Rusiei, ci împotriva ”corupției”. Această afirmație, ținând cont de faptul că alegerile din Republica Moldova au fost întotdeauna geopolitice (și fraudate de oamenii Moscovei), este puțin spus ciudată. Cu atât mai mult cu cât Rusia reprezintă cauza fundamentală a corupției pandemice de dincolo de Prut.
Oare ce vor spune aliații de la București? Mă refer la PNL.
Tot ce sper este ca actuala guvernare din România să nu comită aceleași greșeli pe care le-a făcut guvernarea PSD în materie de politică externă. Deși se pare că spre așa ceva ne îndreptăm. Din nou și din nou, refuzând să învățăm din greșelile trecutului recent. Trist, foarte trist.
