"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Recent propulsată în vârful Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), domnișoara Alexandra Toader s-a făcut remarcată, inițial, prin epurarea brutală, cu tămbălău și amenințări, a istoricilor și arheologilor care au dat viață acestei instituții și care i-au adus renumele, printr-o muncă serioasă și plină de obstacole, de-a lungul a numeroși ani: Marius Oprea și Gheorghe Petrov.
Mai mult chiar, amintita domnișoară a fost cât pe ce să arunce la gunoi o serie de obiecte personale care le-au aparținut luptătorilor anticomuniști din munți, dar și numeroase documente privind amplul genocid săvârșit de comunism – mai multe detalii AICI.
Mai nou, Alexandra Toader își bate joc de foștii deținuți politic, adică chiar de subiecții ”cercetărilor” pe care ar trebui să le coordoneze, așa cum presupune fișa postului său plătit din bani publici.
În acest sens, vă prezentăm un comentariu sugestiv postat pe Facebook de jurnalistul Răzvan Bucuroiu:
”Cum să aduci niște foști deținuți politici în situația de a te ruga pe tine, ‹d-șoara X›, să ții cont și de prezența lor atunci când faci cercetări prin țară, când scormonești în viețile lor și a camarazilor lor de suferință?
Cum să-i faci pe ‹cruciații secolului XX› să te implore prin scrisori deschise să-i reangajezi pe cei care au dus greul ICCMER atâția ani (Oprea & Petrov), care l-au inițiat și au făcut din el o instituție respectabilă a statului român post-comunist prin muncă super-calificată, tenacitate, curaj și credință?
Cum să-i chemi la discuții pe bătrânii pușcăriași, în două rânduri, care s-au dovedit a fi complet inutile? Și, mai presus de orice: cum poți conduce o muncă de cercetare onestă ignorându-i pe ‹cercetați›, evitându-i, ocolindu-i, fentându-i? De ce? De ce toate acestea, în numele căror rațiuni sau entități se fac ele?”
