Ministerul Afacerilor Externe (MAE) confirmă oficial, într-un drept la replică, dezvăluirea exclusivă a Podul.ro: ministrul Bogdan Aurescu nu l-a invitat pe ambasadorul R. Moldova în România, diplomatul Mihai Gribincea, pentru obișnuitul protocol de rămas bun, așa cum prevăd cele mai elementare cutume diplomatice, ceea ce reprezintă un fapt fără precedent – nici măcar ambasadorii ruși sau maghiari nu au avut parte vreodată de un astfel de tratament.
În schimb, în dreptul la replică remis Podul.ro, MAE încearcă să dreagă busuiocul de o manieră de-a dreptul penibilă: nici mai mult, nici mai puțin, conducerea instituției își justifică totala indiferență insistând că în cadrul Ambasadei Republicii Moldova ar fi fost depistat un caz de COVID-19, caz unic care ar fi cauzat degrabă, țineți-vă bine, ”restrângerea contactelor cu MAE român”.
De notat că această tentativă caraghioasă de găsi o justificare (ce nici nu corespunde întocmai realității, potrivit surselor Podul.ro) nu poate explica, indiferent de modul în care ne-am raporta la această speță, de ce MAE nu a delegat pe cineva să dea un telefon, să trimită un fax, un comunicat, o scrisoare, întrucât și aceste acțiuni reprezintă uzanțe diplomatice firești și de răspândire planetară, cu atât mai mult în condiții speciale.
În realitate, nimic, dar absolut nimic nu poate justifica tăcerea și indiferența MAE în privința retragerii ambasadorului Mihai Gribincea, un veritabil ambasador al României dincolo de Prut și unul dintre cei mai importanți diplomați ai Basarabiei.
Vă prezentăm în cele ce urmează dreptul la replica emis de MAE:
”În legătură cu articolul apărut pe site-ul podul.ro cu privire la încheierea mandatului ambasadorului Republicii Moldova în România, domnul Mihai Gribincea, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) subliniază că:
Aserțiunile cuprinse în articolul respectiv nu corespund realității și nu reflectă spiritul de colaborare care a caracterizat interacțiunea avută de MAE pe durata întregului mandat a domnului
Aserțiunile cuprinse în articolul respectiv nu corespund realității și nu reflectă spiritul de colaborare care a caracterizat interacțiunea avută de MAE pe durata întregului mandat a domnului ambasador Mihai Gribincea. Colaborarea MAE, inclusiv a conducerii ministerului, cu domnul ambasador Mihai Gribincea a fost exemplară, inclusiv în actualul context generat de pandemia de COVID-19, prin facilitarea sprijinului consistent oferit de România cetățenilor Republicii Moldova afectați de criză.
MAE menționează că încheierea mandatului domnului ambasador Mihai Gribincea a avut loc pe fondul unui caz de infectare cu noul coronavirus în cadrul colectivului Ambasadei Republicii Moldova la București, ceea ce a condus, în mod obiectiv, la restrângerea activității Ambasadei, inclusiv în privința contactelor cu MAE român.
În semn de recunoaștere a eforturilor depuse în consolidarea relațiilor bilaterale, MAE a transmis constant domnului ambasador Mihai Gribincea, de-a lungul întrevederilor și acțiunilor comune, aprecierea cuvenită, iar ministrul afacerilor externe al României i-a transmis domnului ambasador o scrisoare de mulțumire cu ocazia finalului mandatului său”.
Articolul inițial:
Puțină lume știe că ambasadorul Republicii Moldova la București – l-am numit pe diplomatul Mihai Gribincea – și-a finalizat mandatul vinerea trecută, într-un anonimat puțin spus ciudat, fiind de neînțeles, dacă nu de-a dreptul surprinzător, că evenimentul a fost ignorat cu desăvârșire de toate autoritățile românești.
Aceasta în condițiile în care ministrul de Externe, Bogdan Aurescu (foto sus), nu a catadicsit nici măcar să-l invite la MAE, pentru doar câteva minute, ca să-i strângă mâna și să-i ureze rămas bun, în conformitate cu protocolul și așa cum prevăd cele mai elementare cutume diplomatice, deși Mihai Gribincea a fost, de-a lungul ultimilor ani, cel mai important diplomat al Basarabiei la București.
Întrebăm și noi: oare chiar nu s-a găsit o persoană, oricare, din partea MAE, a Guvernului, a Parlamentului sau a președinției, care să-l salute pe ambasadorul Mihai Gribincea, în mod oficial, într-un gest frățesc și absolut normal de rămas bun?
Cum și de ce a fost posibilă o astfel de indiferență care nu poate cauza nimic bun?
Potrivit surselor Podul.ro, autoritățile de la București (în speță MAE) nu s-au comportat niciodată de o astfel de manieră când s-au finalizat mandate ale ambasadorilor ruși sau maghiari, care, în pofida românofobiei evidente și ale jocurilor diversioniste, au avut parte de toate onorurile oferite de statul român. Mihai Gribincea e mai prejos fiindcă e basarabean?! De ce nu l-au invitat la MAE și pe românul nostru de dincolo de Prut, în contextul în care Basarabia a fost și rămâne cea mai importantă problemă de politică externă a României? Ar fi fost un gest diplomatic cât se poate de firesc, după ce Gribincea a stat în România mai bine de 4 ani și a depus eforturi permanente pentru normalizarea relațiilor dintre cele două state de aceeași limbă. Așadar, să nu ne mirăm dacă în unele cercuri pro-românești de la Chișinău se vorbește despre faptul că atitudinea absolut indiferentă față de ambasadorul Gribincea denotă o atitudine absolut indiferentă față de adevăratele probleme ale Basarabiei.
De notat și că, la începutul anului, administrația Dodon – rusofilă, socialistă și românofobă – a făcut unele valuri încercând să pună capăt mandatului lui Gribincea înainte de vreme, fiindcă pro-rușii i-au vrut întotdeauna capul, și asta doar pentru a cauza tensiuni în raport cu Bucureștiul. Acest aspect face și mai de neînțeles indiferența autorităților românești.
Profilul unui român diplomat de carieră
Înainte de a prelua misiunea diplomatică de la București, Mihai Gribincea a fost ambasador al Republicii Moldova în Regatul Belgiei, iar prin cumul și în Regatul Țărilor de Jos și în Luxemburg. A fost șeful Misiunii Republicii Moldova pe lângă NATO. De asemenea, Gribincea a ocupat poziția de consilier politic al Înaltului Comisar OSCE pentru minorități naționale. A lucrat și pentru Misiunea ONU din Timorul de Est și pentru Misiunile OSCE din Georgia și din Croația.
Mihai Gribincea a absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova (Chișinău) și Facultatea de Relații Internaționale a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. Și-a susținut doctoratul în istorie la Universitatea București (1995).