Cum s-a fâsâit valul propagandistic anunțat de comuniștii din Coreea de Nord. Tiranul grăsun Kim Jong-un, isterizat de ONG-urile sud-coreene care trimit mâncare și ajutoare în țara-lagăr, unde se moare de foame

Criza economică deosebit de grea suportată în ultimii ani de Coreea de Nord, din cauza sistemului economic comunist și a sancțiunilor internaționale nu este deloc o noutate pentru țara condusă de regimul comunist supus dinastiei clanului Kim. Diferit este acum faptul că Washingtonul nu mai este deloc dispus să facă concesii comuniștilor nord-coreeni, cum a facut-o în trecut, iar Coreea de Sud nu mai dă prea multă atenție amenințărilor venite de la Phenian.

Fără să obțină nici o ușurare a sancțiunilor din partea americanilor, nord-coreenii rămân fără prea multe opțiuni de salvare de la criza economică, iar fără prea multă atenție din partea sud-coreenilor, comuniștii care conduc țara sărăcita nu mai au nici satisfacția de a pretinde în fața propriului popor că ar fi o mare putere internațională.

Luna iunie a fost marcată de crizele de furie ale regimului comunist, declanșate de poziția inflexibila în privința sancțiunilor din partea Americii, dar și din cauza valurilor de ajutoare și materiale de informare trimise în Coreea de Nord de asociațiile nord-coreenilor care au reușit să fugă în Coreea de Sud, de sud-coreenii care au rude în țara comunistă, ori de asociațiile creștine. Mai exact, aceștia obișnuiesc să trimită în Coreea de Nord, cu baloane umplute cu heliu ori cu hidrogen, când vântul e favorabil, ori în recipiente din plastic aruncate în mare, care sunt duse de curenți în țara comunistă, cantități mici de orez sau alte alimente, bani, medicamente, biblii, reviste, memorii usb cu muzică și filme, produse de igienă feminină, pe lângă nelipsiții fluturași care prezintă informații despre familia Kim, care conduce regimul criminal comunist.

Conducerea comunistă nord-coreeană a amenințat că va răspunde devastator împotriva sud-coreenilor, iar statul sud-coreean a părut că vrea să tempereze situația încercând fără prea mult succes să îi oprească pe cetățenii săi liberi să mai trimită în Coreea de Nord materiale care să irite comuniștii.

Aruncarea în aer a sediului biroului de legătură dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud din orașul nord-coreean Kaesong, în 17 iunie, de către regimul comunist, părea să indice că urmează în continuare o serie de acțiuni foarte dure la adresa sud-coreenilor.

Dar comuniștii au continuat acțiunile îndreptate împotriva sud-coreenilor prin montarea la graniță a 20 de difuzoare foarte puternice prin care să se facă auzită în zona de frontieră a Coreei de Sud propaganda comunistă și prin pregătirea trimiterii de manifeste comuniste peste graniță, în care să fie criticată aspru conducerea sud-coreeană. Dar la câteva zile după montarea lor, comuniștii au ordonat demontarea și retragerea difuzoarelor, iar cea mai mare parte a fluturașilor nu a mai fost trimisă.

Anii trecuți și Coreea de Sud avusese montate la graniță sisteme de sunet de mare putere la care era difuzată propagandă anti-comunistă și muzică occidentală, dar diferența imensă față de difuzoarele de mare putere ale comuniștilor nord-coreeni era că cele sud-coreene erau mult mai puternice, aveau fidelitate ridicată și se înțelegea bine ce se difuza la ele, spre deosebire de cele comuniste.

Acțiunea de răspuns propagandistic împotriva sud-coreenilor a fost planificată cu rigoare militară, armata nord-coreeană fiind însărcinată să se ocupe de pregatirea lansării baloanelor ori a dronelor care ar fi trebuit să ducă peste graniță manifestele comuniste, apoi să raporteze direct surorii dictatorului rotofei, Kim Yo Jong, care a fost însărcinată să conducă întreaga acțiune. Au fost formate comitete de membri de partid din diverse domenii de activitate și studenți din organizațiile de tineret comuniste, care urmau să ajute la lansarea valului masiv de fluturași comuniști către Coreea de Sud – mai multe detalii AICI.

Pe lângă aceștia, în 20 iunie, Departamentul de Propagandă și Agitație al Partidului Comunist a ordonat publicațiilor din principalele provincii ale țării să facă în 3 zile liste cu ”jurnaliști” care să formeze echipe speciale ce aveau să raporteze în presa succesul lansării valului de baloane și drone purtatoare de manifeste comuniste în Coreea de Sud. ”Jurnaliștii” aleși au fost verificați minuțios de organizațiile de partid, iar echipele formate au fost trimise la graniță, unde au așteptat ordinele venite de la Kim Yo Jong, sora dictatorului – detalii AICI.

Lansările baloanelor și ale dronelor purtătoare de 50 milioane de manifeste comuniste (câte unul pentru fiecare persoană din Coreea de Sud) urmau să aibă loc între 25 și 28 iunie, dar, în final, Kim Jong Un, comandantul suprem al Coreei de Nord a dat ordinul ”de a fi oprite toate acțiunile îndreptate împotriva inamicului”. Manifestele comuniste au fost depozitate pentru a fi folosite cu altă ocazie, la fel ca difuzoarele de mare putere retrase de pe graniță.

Deocamdată Departamentul de Agitație și Propagandă a rămas doar cu acțiunea pe plan intern, cu ordinul dat de Kim Yo Jong, la 20 iunie, de a produce 75 de volume de proză și poezie pentru aniversarea a 75 de ani de la formarea Partidului Comunist din Coreea de Nord, care va alea loc pe 10 octombrie. Volumele vor trebui să descrie dragostea ”Marelui Lider” (a dictatorului criminal comunist) pentru popor, a muncii militarilor și muncitorilor pentru împlinirea ordinelor dictatorului și construirea marelui Spital General din capitală” – mai multe detalii AICI.

Lupta propagandistică dusă împotriva voluntarilor din Coreea de Sud, care trimit ajutoare și materiale de informare în țara comunistă, a fost suspendată sine die, ceea ce este, în definitiv, o mare înfrângere suferită de uzina care produce minciuni a comuniștilor nord-coreeni.