Biserica KGB: cum a reînființat genocidarul Stalin așa-zisa Patriarhie Rusă. Beția de la Mănăstirea Căpriana sau cine a fost Patriarhul Alexii I

Timpul.md publică, sub semnătura lui George Mărzencu, un articol sugestiv și bine documentat care prezintă brutala manieră KGB-istă prin care genocidarul Stalin a reînființat așa-zisa Patriarhie a Rusiei, în septembrie 1943, care a devenit, de atunci și până în zilele noastre, un instrument prolific în mâinile criminalilor de la Kremlin:

Iosif Stalin a apărut în icoane ale bisericii ortodoxe sovietice, unde majoritatea conducătorilor erau agenți sau informatori ai Securității

La 4 septembrie 1943, Iosif Stalin i-a primit la Kremlin pe mitropoliții Serghii, Alexii și Nicolai. Ca urmare a acestei întrevederi, dictatorul a permis reînființarea Patriarhiei Rusiei, desființată anterior de puterea sovietică. Totodată, el a fost de acord cu deschiderea unor noi parohii și a ordonat să nu mai fie distruse bisericile și clericii să nu mai fie prigoniți. La finele discuțiilor, Stalin s-a interesat: „Când veți alege patriarhul?”. Aflând că aceasta ar putea să aibă loc nu mai devreme decât peste vreo lună, „tătuca popoarelor” a mai pus o întrebare, zâmbind pe sub mustață: „Dar ați putea cumva să adoptați ritmuri bolșevice și să-l alegeți mai devreme?”.

La acea întâlnire au asistat și cunoscutul Veaceslav Molotov, ministru de Externe al URSS, și Gheorghi Karpov, colonel al Securității. Cel din urmă a fost numit tot atunci în funcția de președinte al Consiliului cu afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) din cadrul Guvernului sovietic. După cum se cunoaște, în termen de numai patru zile, soborul clerical național al URSS l-a ales ca patriarh al Moscovei și Întregii Rusii pe mitropolitul Serghii, un personaj fidel regimului bolșevic și un om al Securității.

Noul Patriarh însă n-a slujit mult, murind în anul următor, la 15 mai 1944. Atunci Moscova a început pregătirile pentru alegerea succesorului său. De data aceasta, toată responsabilitatea pentru alegerea patriarhului i-a fost încredințată Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului URSS (NKGB). Odioasa instituție a elaborat un plan pentru întreaga campanie de alegeri, care a finalizat la 2 februarie 1945. Cum au decurs pregătirile, aflăm din directiva NKGB nr. 122 din 28 septembrie 1944.

Alexei Ivanovici sau pe Alexandr Ivanovici

Documentul este aprobat de comisarul poporului al URSS, Vsevolod Merkulov, fiind adresat subalternilor acestuia din toate republicile unionale, inclusiv lui Iosif Mordoveț, comisarul securist din RSS Moldovenească. Directiva informează că, la soborul Bisericii Ruse pentru alegerea patriarhului, vor participa mitropoliți, arhierei, precum și delegați aleși din partea preoțimii de jos și din partea mirenilor. În perioada de pregătire pentru sobor, Merkulov anunță următoarele acțiuni obligatorii pentru comisariatele din republici. Reproducem mai jos a doua parte din acest document, în traducere din limba rusă:

„1. Se aplică planuri de selectare a candidaților din rândul preoțimii și mirenilor pentru alegeri în cadrul soborului. În acest sens, se pune accentul pe oameni cu autoritate în cercurile lor, verificați la capitolele patriotism și corectitudine de informator. Printre votanți, să prevaleze numărul agenților și informatorilor NKGB, care la sobor să promoveze linia trasată de noi.

2. Până la 1 decembrie, să prezentați informația cu privire la toți delegații propuşi, cu excepția episcopilor. Această informaţie trebuie să conțină următoarele date ale fiecărei persoane vizate: fişa biografică cu indicarea calităților personale și a devotamentului politic. Să se dea apreciere (în fişă) gradului de influență al persoanei în cercurile bisericești. De asemenea, după adunarea episcopilor din noiembrie, vă vom aduce la cunoştinţă modul de promovare a oamenilor aleși de voi. Până veţi primi următoarele dispoziții, să vă abțineți de la acțiuni cu agenții informatori, care ar viza soborul și candidaturile pentru acest for.

3. Porunciți agenților informatori din rândul episcopilor participanți la adunarea din 14-20 noiembrie, ca, sosind la Moscova, să ia legătura cu colaboratorii Comisariatului Poporului din secția a doua, direcția a șaptea, la următoarele numere de telefon: k-4-24-00, unde să-l contacteze pe Alexei Ivanovici, sau k-4-59-07, unde să-l contacteze pe Alexandr Ivanovici. Despre plecarea agenților informatori la Moscova, urmează să telegrafiați suplimentar.”

Icoanele cu Stalin

Până la urmă majoritatea delegaților pentru alegerea Patriarhului, în februarie 1945, s-au dovedit a fi agenți și informatori ai Securității sovietice. De aceea, în scurt timp, au fost racolați și mulți alți slujitori ai cultului. Iar în funcția de Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii a fost ales Alexii, un bun „client” al Securității sovietice și unul dintre cei trei ierarhi care, pe 4 septembrie 1943, au stat la sfat cu dictatorul. În același timp, prin unele biserici, apăreau „icoane”, nici mai mult, nici mai puțin, cu Stalin...

Momentan, nu dispunem de materialele cu privire la activitatea nemijlocită a Securității RSSM pe marginea directivei NKGB, citată mai sus. Însă, din arhivele pe care am reușit să le cercetăm, cunoaștem o mulțime de cazuri de „amiciție” între slujitorii cultului și cei ai Securității de stat în RSSM. Astfel, putem declara cu certitudine că lecția lui Stalin a fost citită și clericilor din Basarabia sovietică, care s-au dezis de Dumnezeu.

Iată unul dintre multele cazuri despre pe care le-am aflat, documentându-ne pentru acest material. Pe la sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut, responsabil de problemele cultului în guvernul RSSM era un fost colonel de securitate, venit din Rusia și numit în cercurile bisericești „tovarășul Romenski”. Îi plăceau petrecerile, în special cele pe care le organiza forțat prin mănăstirile de femei, deși le vizita deseori și pe cele de bărbați. Într-o zi de mai, Romenski a sosit la Mănăstirea Căpriana, însoțit de alți doi bărbați. La fața locului, după o discuție cu starețul, au fost aleși doi călugări care să rămână în mănăstire, restul fiind trimiși să pescuiască pe iazul colhozului din localitate.

Beția de la mănăstire

După un timp, călugării pescari, cu undița în mână, s-au pomenit față în față cu primarul satului, tovarășul Scutaru, și președintele gospodăriei colective „Mihail Frunze”, tovarășul Angheliu, însoțiți de agronomul Lupeca și brigadierul Vartic. La întrebările acestora, călugării au recunoscut că li s-a dat ordin să pescuiască până dimineață. La auzul acestor vorbe, responsabilii satului, revoltați de-a binelea, s-au deplasat la mănăstire. L-au găsit aici pe stareț, pe călugării rămași și pe nomenclaturistul Romenski cu ai săi, toți aflându-se în stare de ebrietate. Aceștia i-au amenințat pe oaspeții nepoftiți că, dacă nu-și închid gurile, vor pierde locurile lor de muncă.

Evident, nu toți slujitorii cultului din acea vreme colaborau cu puterea sovietică. De exemplu, în iarna anului 1949, starețul Mănăstirii Țigănești, părintele Bortă, l-a adăpostit pe Gavril Andronache, unul dintre liderii organizației de rezistență armată antisovietică „Armata din Pădure”. Despre aceasta însă voi povesti mai amănunțit în alt articol.

P.S. În acest articol am redat cu maximă exactitate datele din Arhiva OSP a R. Moldova și din arhiva Serviciului de Securitate al Ucrainei, utilizând și alte surse.

 Mai multe detalii AICI.