"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Presiunea impusă de Erdogan pentru a transforma catedrala Sfânta Sofia într-o mare moschee a fost mărită anul acesta în jurul datei de sărbătorire a cuceririi Constantinopolului, care reprezintă un moment cu semnificație extraordinară pentru istoria turcilor.
Faptul acesta are și o semnificație politică deosebită pentru Erdogan, care pare că vrea să refacă Imperiul turcilor, are o semnificație aparte și pentru toți cei care susțin politica neo-otomană, aceștia nefiind deloc puțini în Turcia zilelor noastre, dar la fel de mult îi suscită și pe susținătorii Islamului la modul general.
Cum era de așteptat, grecii au reacționat violent la intenția exprimată de Erdogan cu privire la Sfânta Sofia, căruia i-au cerut să nu transforme iar monumentala catedrala într-o moschee, cum a fost de altfel încă din 1453, de la cucerirea Constantinopolului, până în 1935, când a fost transformată în muzeu de președintele fondator al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ataturk.
Erdogan a reproșat la rândul lui că în Atena nu mai există nici o moschee, așadar e îndreptățit să meargă înainte cu demersurile pentru transformarea marii catedrale a Ortodoxiei într-o mare moschee.
Contrele dintre Turcia și Grecia nu surprind deloc și fac parte din normalul relației dintre cele două țări care poartă un vechi și nesfârșit război rece în Mediterană, dar acum a aparut încă un element absolut neașteptat în disputa legată de dreptul Turciei de a transforma catedrala.
Autoritatea superioară islamică a Egiptului, Dar al-Ifta a descris într-o declarație publică luarea Constatinopolului de către turci ca ”ocupație” în loc de ”cucerire”, adică exact ce susțin grecii în disputa cu Erdogan:
”Sfânta Sofia a fost construită ca biserică în 537 d.C. și a rămas așa 916 ani până în 1453, când au ocupat otomanii Constantinopolul și au transformat cladirea într-o moschee”.
Autoritatea islamică a condamnat folosirea transformării catedralei în moschee ca o armă electorală pentru soldații lui Erdogan, dar și folosirea edictelor religioase (fatwas) pentru a întări ”regimul dictatorial al lui Erdogan”.
”Președintele turc angajează moscheile în câștigarea susținerii blocurilor electorale atunci când popularitatea îi intră în declin. Profitând de retorica religioasă, Erdogan țintește să obțină victoria asupra oponenților politici după izbucnirea pandemiei, creșterea șomajului și a săraciei dar și a epuizării armatei sale în conflictele externe”, se mai arată în declarația Dar al-Ifta de duminica trecută.
Luni însă a fost emisă o altă declarație în care termenul ”ocupație” a fost înlocuit cu expresia ”o mare cucerire islamică”. Gestul autorității islamice egiptene de a susține practic discursul grecilor ortodocși măcar pentru o zi, în pofida retoricii și pretențiilor celor care glorifică Marele Califat instaurat de turci, care a reprezentat și o perioadă de glorie a Islamului, este o mișcare surprinzătoare și categoric foarte importantă.
Numai faptul că Egiptul și Turcia sunt puteri concurente în lumea islamică, iar de la înlăturarea Frăției Musulmane de la conducerea Egiptului, Ankara și Cairo au multe să își reproșeze, nu putea genera o negare atât de categorică a discursului clasic vizând momentul de glorie al musulmanilor turci. Însă Egiptul lui Morsi este pe cale să scape, chiar cu orice mijloace, de discursul radical islamic și de liderii găunoși care-l susțin, dar asta presupune și o reconsiderare a locul pe care îl ocupă între țările islamice, aspect cât se poate de evident și cu ocazia acestei declarații – mai multe detalii AICI.
