Explicația pentru dezastrul din politica externă a R. Moldova: Avem de-a face cu o nouă diversiune a Kremlinului, prin intermediul oamenilor Rusiei de la Chișinău! Dodon și avertismentul deputatului Iurie Reniță

Deputatul Iurie Reniță (foto jos, fost ambasador al Basarabiei la București) explică pe înțelesul oricui, într-un amplu interviu acordat Deschide.md, că așa-zisa ”politică externă echilibrată” anunțată de opulentul rusofil Igor Dodon nu reprezintă altceva decât o nouă diversiune a Kremlinului, promovată de către oamenii de casă ai Federației Ruse în Republica Moldova, avându-l ca principal protagonist pe nimeni altul decât pe cel mai antinațional președinte, Igor Dodon.

Podul.ro va prezintă în integralitate interviul acordat de Iurie Reniță pentru Deschide.md:

Iurie Reniță: "Dezastrul din politica externă este consecința firească a unor acțiuni interne antinaționale"

- Domnule deputat Iurie Reniță, luați de valul multiplelor probleme interne s-a cam uitat că Republica Moldova este și actor al relațiilor internaționale, iar ce se întâmplă în politica moldovenească are ecou și în exterior. Ca diplomat de carieră, cum credeți că a fost în plan extern impactul imaginilor ce le-ați făcut publice cu Igor Dodon, luând bani de la Plahotniuc? Cum privesc omologii lui Dodon acele imagini?

- Trebue să recunoaștem cu toții că și până la prezentarea acestor secvențe de notorietate imaginea Republicii Moldova a fost și este în continuare una extrem de șifonată sub toate aspectele. Numai cât face așa-numita „politică externă echilibrată”, promovată cu atâta insistență și osardie de către președintele Dodon! Acest concept rusesc nu are nimic în comun cu aspirațiile adevărate și realitățile noastre politice. Mai degrabă ar fi vorba de o nouă diversiune ideologică și politică a Kremlinului, promovată de către reprezentanții Federației Ruse în Republica Moldova, avându-l ca principal protagonist pe nimeni altul decât pe cel mai antinațional președinte, Igor Dodon.

A accepta promovarea unei „politici externe echilibrate”, înseamnă a accepta continuarea prezenței ilegale pe teritoriul nostru a armatei ruse de ocupație, fapt confirmat și de instituția supremă în domeniul justiției – Curtea Constituțională. Această provocatie politică rusească, cuplată cu o altă făcătură de aceeași sorginte – recunoașterea internațională a neutralității permanente militare a Republicii Moldova – ne îngroapă definitiv în sfera de influență exclusivă a Moscovei. Cum poți să insiști cu atâta tupeu și fariseism pentru o neutralitate permanentă militară, dar cu armată rusească pe teritoriul tău? Cât de șubrede sunt aceste pledoarii pe care încearcă să le promoveze Dodon și unii actori politici interni, dar, mai ales, cei externi, care ne doresc doar „binele” uniunii euro-asiatice. Iată de ce aceste „idealuri rusești” sunt zilnic puse pe agenda noastră externă de către o conducere profund antinațională și total subordonată intereselor Kremlinului, inclusiv ultima diversiune cu împrumutul rusesc. Preluarea de către Igor Dodon a inițiativei unilaterale pe plan extern și a agendei noastre de politică externă a fost și este în continuare (contrar prevederilor constituționale), o mare eroare legală, dar și morală a celor 2 guverne după debarcarea oligarhului Plahotniuc în iunie 2019.
Imaginile devastatoare cu implicarea lui Igor Dodon, Vladimir Plahotniuc și Serghei Iaralov într-un caz clasic (în stil profund moldovenesc și ex-sovietic!) de corupție nu face altceva decât să adâncească și să extindă prăpastia uriașă care ne desparte pe noi de lumea civilizată și, în primul rând, de vecinii noștri imediați - România și Ucraina -, nemaivorbind de partenerii noștri strategici, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Cunosc foarte bine din experiența mea diplomatică de peste 20 de ani – fără credibilitate, coerență și consecvență politică în promovarea intereselor tale naționale, nicio țară, indiferent de dimensiunile ei geografice, n-are vreo șansă să fie tratată cu respect pe plan internațional. E foarte trist, dar astăzi RepublicaMoldova tocmai în această condiție deplorabilă se află.

Umblăm cu aberații de genul „politică externă echilibrată” și „recunoașterea neutralității militare permanente internaționale” cu teritoriu ocupat, cu jumătăți de măsură în procesul de integrare europeană și mai dorim să fim respectați și tratați egal de rând cu celelalte state ale lumii. Țările neutre că Elveția, Austria, Finlanda sau Suedia sunt îndreptățite să valorifice aceste condițiile de recunoaștere internațională, deoarece n-au teritorii ocupate de armate străine, dar nu e și cazul nostru. Să fi procedat, cel puțin, ca Țările Baltice, dar de unde când toate conducerile care s-au perindat la putere în Republica Moldova de la '91 încoace au fost direct dependente de Moscova? Așa că trista și penibila realitate a „kuliok-ului” negru cu calendar ne îndepărtează și mai mult de adevăratele valori europene și ne plasează sigur în bâlciul ruso-asiatic, la care atât de mult visează Igor Dodon și ortacii lui socialiști, susținuți și de unii „europeniști” de la PD.

Adevărată atitudine a țărilor civilizate față de Igor Dodon și de Republica Moldova am văzut-o cu toții în cadrul „întrevederilor” de 3-5 secunde cu unii lideri internaționali și a pozelor comune cu exact aceeași durată. Chiar dacă în perioada scurtei guvernări ACUM-iste au fost unele „dezghețuri” pe plan extern, iresponsabila acceptare a delegării lui Dodon la ONU și triumfala cuvântare a acestuia de la înalta tribună a Adunării Generale cu promovarea intereselor rusești și a celor „peste 120 de popoare” din Republica Moldova, suplimentate de vizita „frățească” a lui Șoigu la Chișinău și Tiraspol, precum și escapadele (și ele acceptate!) ale vedetei nr.1 a politicii externe moldovenești la NATO și UE au compromis și erodat realizările pe plan extern din acea perioada. Oricât te-ai strădui să te dai tare și mare pe plan extern, când îi oferi conștient (și iresponsabil) aceste prerogative lui Dodon, te mai poți aștepta la respect și credibilitate din partea adevăraților noștri parteneri strategici? Să te declari sus și tare proeuropean, dar să te temi să spui adevărul despre relațiile noastre când te afli chiar la Moscova în vizită, este echivalent cu a fi părtaș la politica discriminatorie și batjocoritoare a Federației Rusie față de Republica Moldova.

O politică externă a intereselor noastre naționale, o politică responsabilă, consecvență și predictibilă n-are nimic în comun cu amatorismul și „experiența impresionantă în cadrul organizațiilor non-guvernamentale”, fie acestea chiar și europene. Diletantismul și inconsecvența în politica externă sunt taxate foarte dur; nu avem dreptul (mai ales noi) să greșim și să ne compromitem. Avem nevoie de promotori fermi ai politicii noastre externe, care dispun de experiență în domeniu, de verticalitate politică și profesională. Nu plocoanele rușinoase și penibile pe la Moscova sau pe la președinția lui Dodon constituie „mari realizări ministeriale sau guvernamentale” în domeniul politicii externe. Anume aceste acțiuni profund regretabile au consolidat și mai mult falimentara și detrimentara noțiune de „politică externă echilibrată”, acceptată benevol cu atâta lejeritate de către cei care au fost responsabili de domeniul politicii externe. Anume în acea perioada Igor Dodon a preluat, contrar prevederilor constituționale, inițiativa totală în domeniul politicii externe, pe care o menține și până astăzi, iar rezultatul este cât se poate de vizibil și regretabil: suntem un stat total izolat și ignorat de adevărații noștri parteneri internaționali.

- Fără îndoială că relațiile lui Dodon cu Moscova sunt unele de avansată prietenie. Credeți că apariția imaginilor cu Dodon a afectat și relația acestuia cu Federația Rusă? Cum îl privesc autoritățile ruse la ziua de azi pe Dodon?

- Mai degrabă cei de la Moscova regretă enorm că reprezentantul lor de bază în Republica Moldova a nimerit în vizorul public cu această secvență video devastatoare. Sunt sigur că șefii lui Dodon de la Kremlin încearcă din răsputeri să elaboreze noi scenarii și diversiuni mediatice pentru a-l scoate și de această dată „basma curată”, mai ales că aceștia au investit enorm de mult, atât politic cât și financiar, pentru ca Dodon să fie reales la viitoarele alegeri prezidențiale. N-ar fi lipsit de relevanță să ne referim în context și la faimosul împrumut rusesc, care a eșuat prin gestul de demnitate și apreciere al Curții Constituționale.
Consider că atacurile incalificabile și total deplasate ale premierului Chicu în adresa României fac parte anume din eforturile conjugate (externe și interne) de a-l salva pe Dodon din penibila situație (politică și penală) în care acesta apare într-un act incontestabil de corupție, împreună cu alți corupți din aceeași categorie – oligarhul Plahotniuc și tovarășul său, Iaralov. Vă asigur că, indiferent de compromiterea deja produsă a lui Dodon pe plan intern și extern, sunt elaborate noi scenarii și vor fi puse în aplicare chiar în timpul cel mai apropiat. Un prim test a fost atacul descalificant al lui Chicu în adresa României. E cea mai simplă, sigură și experimentată metodă de a distrage atenția principala de la cazul „kuliok-ului” (sacoșei) cu Dodon, precum și de la multitudinea de alte probleme majore cu care ne confruntăm în prezent urmare unei guvernări incompetente și iresponsabile, în schimb profund arogante.

- Igor Dodon se laudă că Republica Moldova are relații excelente cu SUA. Cât adevăr este în această afirmație, chiar este așa?

- Poate că în imaginația deformată a lui Igor Dodon i se arată că aceste relații sunt excelente. Ori poate că acesta a confundat, inclusiv geografic, Statele Unite ale Americii cu Federația Rusă. Dacă Ambasadorul american ii face câte o vizită lui Dodon, lucrul acesta se produce dintr-o elementară curtoazie protocolară față de instituția prezidențială, doar ca să-i mai amintească că există și SUA, nu doar uniunea euro-asiatică! Cu excepția regretatului caz de participare la Adunarea Generală a ONU de la New York, Dodon nu a mai pus piciorul pe pământul american în calitate de președinte, dar nici nu-i mai surâde această perspectivă. Toate aceste momente ne vorbesc, în modul cel mai concludent, despre adevărata relație a lui Igor Dodon cu SUA.
Cu totul alta este situația în cazul cetățenilor noștri și a autorităților americane, care în continuare ne susțin ferm și sunt foarte generoase sub aspect politic, dar mai ales financiar. Investițiile și granturile de multe milioane în economia și infrastructura Republicii Moldova arată adevărata față și atitudine a poporului american față de statul nostru. Din păcate, Igor Dodon a fost și este în continuare un impediment major în aprofundarea, extinderea și diversificarea raporturilor noastre bilaterale. Plecarea inevitabilă a lui Dodon de la președinție va deschide perspectiva unei relansări multidimensionale a cooperării moldo-americane, în primul rând în beneficiul cetățenilor noștri, așa cum a fost de mai multe ori în trecut.

- Cunoscut ca un filo-rus, actualul președinte este singurul șef de stat din regiune care nu a condamnat anexarea Crimeei de către Rusia, nu a condamnat implicarea Federației Ruse în estul Ucrainei, ba din contră a susținut realitatea teritorială creată de ruși prin abuz și invazie militară. Care este nivelul relațiilor moldo-ucrainene la moment și cât a pierdut Republica Moldova în urmă declarațiilor anti-ucrainene ale lui Dodon?

- Parțial ați și răspuns la această întrebare. Igor Dodon nu a condamnat anexarea Crimeii de către Rusia, deoarece acesta execută cu o docilitate de invidiat indicațiile Kremlinului. Doar un șef de stat total iresponsabil și profund antinațional putea să procedeze în acest hal. E un lucru sfânt și o responsabilitate de importantă supremă ca șef de stat să menții relații normale și civilizate cu vecinii tăi imediați – România și Ucraina. Indiferent de opțiunile politice sau economice ale vecinilor tăi ești obligat să păstrezi o relație bună și foarte bună cu aceste state, tocmai ceea ce nu a vrut să înțeleagă niciodată Igor Dodon. Pentru el întotdeauna au prevalat interesele Federației Ruse în raport cu Ucraina și România decât interesele noastre naționale față de cele 2 state. Chiar să nu realizezi că ai o frontieră comună de 1222 km cu Ucraina și trebuie să acționezi în consecință pentru a valorifica (în interesul nostru național) această vecinătate estică?
În cazul unei relații bilaterale reciproc avantajoase cu Ucraina sunt sigur că astăzi am fi fost mult mai avansați în procesele integraționiste europene, în finalizarea demarcării frontierei, dar, mai ales, a reglementării definitive a chestiunii transnistrene. Se crează impresia că Igor Dodon intenționat menține starea de tensiune cu Ucraina pentru ca această să nu se implice mult mai activ și eficient în problema transnistreană, ceea ce convine foarte mult Moscovei. După plecarea lui Dodon va trebui neapărat să restabilim raporturile bilaterale în conformitate cu interesele noastre naționale, dar și cu standardele și exigențe Uniunii Europene. Suntem obligați să valorificăm această conjunctură favorabilă în relațiile noastre cu Ucraina sub toate aspectele. Pe durata mandatului lui Dodon am ratat această oportunitate benefică nouă, dar și Ucrainei.

- Aflat într-o izolare internațională, Igor Dodon a încercat să găsească ”noi” parteneri în UE. Cum ați văzut acest joc Dodon-Ungaria? Poate înlocui Ungaria statul român sau este doar o coalizare de moment a două entități statale contra României?

- N-aș fi de acord cu remarca că Igor Dodon a găsit „noi” parteneri în UE, ci, la sigur, i-au fost „prezentați” de către șefii lui de la Moscova. Este în interesul nostru național să avem relații bune și foarte bune cu toate țările Uniunii Europene, inclusiv cu Ungaria. Este important să identificăm în ce domenii ne stabilim prioritățile bilaterale. Orice asistență din partea unui stat european este binevenită, dar nu putem face abstracție de unele momente care ar putea conduce spre sensibilități. Oricât de mult ne dorim să diversificăm asistența statelor UE pentru Republica Moldova, trebuie să ne clarificăm, de exemplu, cu interesul sporit al autorităților maghiare față de dezvoltarea preponderentă a turismului sau economiei în zona separatistă transnistreană sau în autonomia găgăuză (e o simplă coincidență cu interesele similare rusești?). Este o realitate că Republica Moldova se confruntă, contrar voinței sale politice, cu mișcări separatiste susținute de către Federația Rusă, de unde și prudența pe care e necesar să o manifestăm față de aceste sensibilități teritoriale, inclusiv conștientizarea și responsabilitatea statelor care selectează aceste regiuni și impactul acestora asupra sincerității și corectitudinii relațiilor bilaterale. Ne-am dori foarte mult ca aceeași abordare preponderentă să fie manifestată și față de alte zone ale Republicii Moldova, cu mult mai atractive sub aspect turistic și investițional. Vis-a-vis de controversele existente între România și Ungaria, n-ar fi indicat să mă pronunț, deoarece această responsabilitate le revine autorităților celor două state, dar, la sigur, n-ar fi corect să contribuim și noi la „inflamarea” unor sensibilități între cele două state, în detrimentul intereselor noastre legitime. România a fost, este și va fi cel mai sincer și dezinteresat susținător al Republicii Moldova în procesul de integrare europeană. Faptele concrete ne vorbesc despre aceasta, nu abordările selective.

- Uniunea Europeană i-a închis practic ușile lui Igor Dodon. Cum ați caracteriza comportamentul lui Dodon față de UE și care credeți că sunt implicațiile față de Republica Moldova? Mai este Dodon un partener pentru UE?

- Trebuie să o spunem pe șleau: comportamentul lui Igor Dodon față de Uniunea Europeană coincide sută la sută cu cel al Federației Ruse vis-a-vis de UE. Chiar dacă în perioada guvernării ACUM-iste acesta a mai fost pe la UE și NATO, ulterior a mers acolo doar la nivelul celor două regiuni belgiene – flamandă și valonă, inclusiv la o întrevedere cu un comisar UE, promovat de către Ungaria. Acesta-i adevăratul tratament și „performanța” externă a lui Igor Dodon, care niciodată n-a fost un partener credibil al structurilor euro-atlantice. Ba din contră, a fost în unele cazuri acceptat în speranța că va înțelege adevăratele valori europene raportate la necesitățile vitale ale Republicii Moldova. Așa că nu poate fi vorba de nicio elementară credibilitate a UE față de Igor Dodon și de politica externă promovată de acesta. Vă mai aduceți aminte de atacurile impardonabile ale șefului statului în adresa Ambasadorului UE la Chișinău, a șefilor misiunilor diplomatice ale României și Poloniei? De unde ai putea să ai respect și credibilitate cu un asemenea comportament descalificant față de UE?

- Are Republica Moldova alternativă la parcursul pro-european? Construcțiile eurasiatice ce ar putea aduce bun Republicii Moldova?

-Nu există nicio alternativă reală și viabilă pentru Republica Moldova în afară de integrarea efectivă (nu declarativă!) în spațiul de valori european. CSI și alte structuri falimentare din același spațiu doar ne crează probleme în procesul nostru de integrare europeană. Oare mai poate fi neglijată realitatea existentă, când circa 70% din exportul nostru este cu UE, iar România își menține ani de-a rândul calitatea onorabilă de principal partener comercial al Republicii Moldova? Dacă pe Dodon și susținătorii lui politici îi mistuie atât de mult nostalgia după „frumusețea de nedescris” a stepei calmâce sau a GULAG-urilor de altă dată, nu le rămâne decât să le admire în mod particular, fără a ne duce și pe noi acolo, unde au fost deportați și nimiciți cu zecile de mii părinții și buneii noștri. Nu mai avem nevoie niciodată de aceste experiențe tragice. Destinul și viitorul nostru trebuie să fie unul exclusiv european. Cu țările membre ale CSI putem și trebuie să menținem relații bune bilaterale, pornind de la interesele noastre economice, comerciale și sociale, altfel e o irosire iresponsabilă de bani pentru menținerea structurilor CSI-ste. Odată cu avansarea efectivă de integrare europeană va fi necesar să decidem vis-a-vis de oportunitatea calității de membru al CSI. Povestea ridicolă și penibilă cu statul pe 2 scaune, în 2 luntre și cu mulsul a două vaci nu mai este de actualitate!

- Ca diplomat de carieră și ca politician cum ați caracteriza cei 4 ani de mandat ai lui Igor Dodon din prisma politicii externe promovată de acesta? Politică externă echilibrată a lui Dodon a adus vreo plus valoare Republicii Moldova?

- În mare parte am răspuns deja la această întrebare chiar la începutul interviului, dar, cu certitudine, au fost 4 ani de rușine națională, 4 ani ratați, 4 ani de plocoane rușinoase în fața Federației Ruse tocmai pe subiectele în care era necesar să manifestăm verticalitate politică, dar și consecvență în promovarea intereselor noastre naționale. Perioada aflării lui Dodon la președinție a fost o permanentă și vădită sfidare de către acesta a normelor constituționale vis-a-vis de atribuțiile și responsabilitățile președintelui statului în domeniul politicii externe, stabilite foarte clar în art. 86 din legea supremă a Republicii Moldova.

Ne va trebui mai mult timp să restabilim relații normale, civilizate și de încredere cu partenerii noștri strategici – România, UE și Statele Unite ale Americii, inclusiv cu Ucraina. Evident că e necesar să ne clarificăm care vor fi abordările noastre în relațiile cu Federația Rusă, având în vedere toate problemele și vulnerabilitățile care există cu această țară. Doar respectarea cu strictețe a principiilor fundamentale ale dreptului internațional poate genera cu adevărat o relație firească și civilizată dintre Chișinău și Moscova, iar un prim pas în această multdorită direcție ar fi retragerea completă și necondiționată a trupelor rusești de pe teritoriul nostru. Acesta ar fi un prim semnal că Federația Rusă ne tratează cu adevărat ca stat Suveran și Independent, că respectă integritatea noastră teritorială, altfel avem de a face doar cu declarații sterile și obositoare că ne respectă și că ne doresc doar binele. Acțiunile concrete contează, nu multitudinea de declarații despre frăție și susținere a integrității noastre teritoriale, dar cu armata lor pe teritoriul nostru. Iată despre ce trebuia să discute un președinte al Republicii Moldova în cadrul nenumăratelor întrevederi cu șeful statului rus, Vladimir Putin. Atunci și noi am fi înțeles că Igor Dodon promovează interesele noastre naționale, altfel este foarte evident că acesta niciodată n-a fost preocupat de Suveranitatea și Independența reală a Republicii Moldova în relațiile cu Federația Rusă. Dodon ne vrea cu orice preț într-o uniune euro-asiatică de tip sovietic, absolut nefirească pentru noi ca și valori, dar și opțiune politică. Aceasta tocmai și face uriașă diferență dintre un președinte național și unul antinațional, pe care l-am avut în ultimii 4 ani în persoana lui Igor Dodon.

- Ați putea să vă referiți și la situația politică actuală, prin ce se deosebește de cea cu un an în urmă, adică după 7 iunie 2019?

- Sinceră dorință a ACUM-iștilor și a cetățenilor de bună credință de a schimba radical lucrurile în bine au eșuat în mare parte în virtutea mai multor circumstanțe, dar și a deciziilor nefericite ale factorilor politici decizionali. Valorile și obiectivele strategice ale fostului bloc rămân a fi încă de mare actualitate, mai puțin și erorile regretabile comise de reprezentanții acestuia. Am scăpat cu atâtea sacrificii morale de un corupt și oligarh cum a fost Plahotniuc și am „produs” o altă creatură nu mai puțin nocivă și coruptă, pe Dodon. N-aș putea să consider că am realizat, între timp, careva performanțe, ba din contra, avem regrese incontestabile în domeniul justiției și a izolării noastre pe plan internațional. Integrarea europeană a cunoscut nu doar o stagnare, ci și un regres pe care nu-l putem ignora, mai ales raportându-ne la calitatea de „elev exemplar” de altă dată din cadrul Parteneriatului Estic. Acestea sunt realitățile noastre curente.

Dacă ar fi să facem o analogie cu perioada similară din iunie 2019, observăm că există mai multe similitudini. „Remușcările morale” de atunci nu cred că au fost mai „dulci” decât cele pe care am putea să ni le asumăm acum. Nu mai există în prezent nicio deosebire între oligarhul corupt Vladimir Plahotniuc și antinationalul și coruptul președinte Igor Dodon. Comparațiile că atunci s-a putut, iar acum „principiile și valorile” noastre morale nu ne permit, nu cred că mai sunt de actualitate și credibile.

- Cum apreciați posibilitatea formării unui nou guvern după debarcarea actualului executiv?

- Cred că asemenea posibilitate ar exista, dacă vom fi suficient de înțelepți să evităm și să diminuăm prevalarea intereselor partinice și a orgoliilor personale asupra situației curente, în special cu referire la dorința nedisimulată a unor forțe politice de a dicta regulile de joc în această ecuație complicată din punct de vedere nu doar politic, dar, mai ales, moral. Nu aș apela la denumiri răsunătoare cu elemente „naționale” atunci când ne referim la eventualitatea formării unei noi garnituri guvernamentale. După mine ar exista o formulă foarte simplă, pe înțelesul tuturor cetățenilor noștri, fără a mai „băga” și elemente naționale, care au fost atât de mult compromise până în prezent de foarte mulți actori politici. Guvernul anticriza ar fi, după mine, cea mai indicată denumire, dar lucrul cel mai important îl constituie componența acestuia, care actori politici parlamentari participă la formarea lui numerică, cine dintre aceștia îl susțin doar politic fără a se angaja în actul propriu-zis al guvernării? Este un obiectiv complicat, dar nu și insurmontabil, în opinia mea.

Situația politică curentă, cu multitudinea problemelor pandemice, sociale, economice, financiare etc. ne obligă să identificăm o soluție adecvată perioadei pe care o parcurgem. În lipsa unei majorități parlamentare (fie aceasta chiar și tehnică!) trebuie să identificăm soluția intermediară, până lucrurile se vor mai „așeza” puțin atât din punct de vedere politic, cât și juridic. Noul guvern ar putea fi constituit după următoarea formulă:

- un prim-ministru nepartinic, dar profesionist în gestionarea treburilor statului cu experiență națională și internațională;
- miniștri profesioniști pe domeniile de responsabilitate, inclusiv din rândurile unor partide politice;
- implementarea necondiționată a Acordului de Asociere și de Liber Schimb și obținerea de finanțări consistente pentru redresarea situației generale din Republica Moldova;
- organizarea și desfășurarea alegerilor prezidențiale libere și democratice, astfel ca în fruntea statului să fie ales un președinte proeuropean și cu respect față de valorile și obiectivele noastre naționale.

Formula sugerată ar putea unifica eforturile deputaților pentru formarea acelei majorități parlamentare tehnice, care va avea o misiune complicată de gestionare a situației de criză, dar și a organizării unor alegeri prezidențiale libere și democratice, fapt ce va conduce, inevitabil, la debarcarea lui Igor Dodon și alegerea unui președinte care va respecta cu strictețe atribuțiile și responsabilitățile sale conform prevederilor constituționale. De asemenea, nu cred că mai avem nevoie de președinți-jucători sau președinți-activi sau ceva de genul acesta. Avem nevoie de un președinte care respectă Constituția, nu se implică în treburile Parlamentului, Guvernului și ale justiției, respectă separarea puterilor în stat, altfel producem un alt președinte pe potriva lui Dodon. Un președinte care susține colaborarea interinstituțională, fără a interveni în activitatea acestora, respectă și promovează prioritățile politicii externe, aprobate de Parlament și implementate de Executiv.

Guvernul anticriză ar avea, inițial, o durată anume, până și după alegerile prezidențiale. În funcție de rezultatele obținute de acesta, se va proceda în consecință: un nou guvern asumat pe deplin politic de către partidele parlamentare sau alegeri parlamentare anticipate. Aș fi tentat să cred că după luna decembrie 2020 se vor produce mai multe modificări sub aspect politic și juridic, având în vedere inclusiv „salubrizările” inevitabile în rândurile actorilor politici existenți. Sper foarte mult că după aceasta se va contura clar o nouă majoritate proeuropeana și proromânească, în caz contrar alegerile anticipate devin o realitate inevitabilă, dar și cu un Cod electoral actualizat și ajustat la exigențele UE, Comisiei de la Veneția, dar și a celor 6 Adrese ale Curții Constituționale pentru implementarea lor de către Parlament.

- Veți susține un asemenea guvern la care v-ați referit mai sus?

- Doar în funcție de programul concret de activitate al guvernului, dar și de componența calitativă a acestuia. Nu voi mai accepta „transparența totală” în selectarea lor, când aflăm despre miniștrii „noștri” a două zi din presă. Nu voi mai vota niciodată miniștri, care, la nici o săptămâna după intrarea în exercițiul funcțiuni, vor dori să plece în concediu pe vreo lună de zile, invocând argumente sfidătoare că ei și le-au planificat cu an de zile în urmă sau miniștri care au fost absolut inabordabili pe toată durata mandatului chiar și pentru deputații care i-au votat. Experiența din anul trecut a fost una mult prea dureroasă și dezolantă. De asemenea, trebuie neapărat să întoarcem SPPS–ul guvernului, iar SIS-ul să revină în subordonarea Parlamentului, să restabilim fosta menire a Consiliului Suprem de Securitate ca structura eminamente consultativă și nu una trasă special sub Dodon și toate acestea trebuie să se producă imediat după învestirea noului guvern, altfel la ce bun mai suntem republica parlamentară? Fără o politică externă fermă, coerentă și predictibilă nu avem nicio șansă de izbândă în atingerea obiectivelor noastre de integrare europeană, iar rolul unui ministru de Externe, deopotrivă cu cel al Apărării, care să corespundă exigențelor deja evocate mai sus devine unul extrem de important, la fel ca și personalitatea unui prim-ministru nepartinic și profesionist. Doar în asemenea condiții aș putea reflecta serios vis-a-vis de posibilitatea votării în parlament a unei noi garnituri guvernamentale cu adevărat proeuropene.