"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După o perioadă de câțiva ani buni în care Turcia a jucat din ce în ce mai mult rolul unei mari puteri în ascensiune, de sine stătătoare, care nu ține cont prea mult de alianțele din care face parte, în ultimele luni arată că vrea să facă drumul înapoi către o relație bună cu Statele Unite și cu NATO.
Tradiționala relație bună a Turciei cu Iranul, susținută de schimburile comerciale dintre cele două țări, dar și de întâlnirile dese dintre Erdogan și conducătorii actuali de la Teheran se estompează rapid, după câteva acțiuni ale Ankarei care arată fără echivoc în ce direcție merg lucrurile acum.
Pe 31 martie, în urma unui atac ”terorist”, revendicat convenabil de o organizație kurdă, a avut loc o explozie la conducta prin care Turcia primea gaz din Iran, fapt care a oprit brusc livrările gazului iranian către turci.
Mehdi Jamshididana, reprezentant al Companiei Naționale Iraniene de Gaz (NIGC), spunea în aceeași zi pentru presă că reparațiile conductei avariate în urma exploziei vor dura între trei zile și o săptămână, în cel mai rău caz, dar pe 19 aprilie Ankara informa Teheranul că reparațiile ar putea dura mai multe săptămâni. Apoi agenția de presă Fars și postul iranian de televiziune Press TV au susținut că Turcia întârzie în mod voit reparațiile la conductă, sugerând că Ankara cedează presiunilor de la Washington de a abandona legăturile cu Iranul, iar pe 25 martie ministrul iranian al Petrolului a criticat Turcia pentru că a refuzat categoric oferta Teheranului de a lăsa o firmă iraniană să repare conducta – mai multe detalii AICI.
Turcia cumpăra anul trecut 17% din necesarul său de gaz din Iran, dar acesta era gazul cel mai scump cumpărat de turci, mai scump decât cel din Rusia sau decât cel din Azerbaijan, de unde mai e livrat gaz prin conducte către Turcia.
Între timp, anul acesta a fost achiziționată o cantitate aproape dublă de gaz petrolier lichefiat, față de anul 2019, din Statele Unite. Conform datelor prezentate de S&P Global Platts Analytics, Turcia a primit deja anul acesta 23 de transporturi de GPL din Statele Unite, față de 13, în anul 2019 și doar 4 în 2018. Iar oprirea fluxului de gaz din Iran către Turcia înseamnă și oprirea fluxului de bani dinspre Ankara către Teheran exact la momentul când Iranul are cea mai mare nevoie de valută, din cauza crizei produsă de pandemie, a prețurilor ajunse la niveluri infime ale produselor petroliere si a efectelor din ce in ce mai puternice ale sancțiunilor americane – mai multe detalii AICI.
Un alt act care arată îndepărtarea categorică de Iran și apropierea de Statele Unite este reluarea curselor companiei israeliene El Al către Turcia, după zece ani în care acestea au fost oprite de Ankara din motive politice. Primul avion cargo israelian a aterizat în Istanbul duminică dimineața, pentru a lua 24 tone de ajutoare medicale ce urmează să fie duse în Statele Unite, pentru lupta împotriva coronavirus, dar mai sunt deja programate și alte zboruri către Turcia ale companiei israeliene – mai multe detalii AICI.
Asta vine după ce oficialii iranieni au reafirmat recent că Iranul va susține orice mișcare sau persoană care va lovi Israelul și pe israelieni.De notat și că anul acesta Edogan a vorbit de mai multe ori la telefon cu președintele Trump, iar la sfârșitul lunii trecute i-a trimis acestuia o scrisoare în care declara că vrea o colaborare mai strânsă a Turciei cu Statele Unite, promițând că țara sa va fi un partener puternic și de încredere... – mai multe detalii AICI.
