"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De ani întregi citesc, plictisit, eterna promisiune făcută de partide unor alegători naivi: dacă ajungem noi la putere, vom depolitiza spitalele! O minciună. Niciodată nu s-a întâmplat asta. Fiecare guvern și-a pus clienții la conducerea spitalelor de stat, iar apoi le-a stors fără milă. Acum, că a venit pandemia, a ieșit toată mizeria la suprafață. Un hoț de conserve era șef la spitalul județean Vrancea. La Târgu Neamț, PSD a plasat un domn care a fost trimis în judecată de DNA pentru fraudă cu fonduri europene. La Baia Mare, puțin înainte de a izbucni epidemia, doamna Sorina Pintea vămuia cu 7% contractele de achiziție a spitalului județean.
Ce a făcut PNL, după ce i-a dat afară pe oamenii PSD? Și-a pus clienții. În Vrancea, șefă la spitalul județean a ajuns verișoara prefectului. La Piatra Neamț, un domn care deținea o firmă de pompe funebre a ajuns șeful spitalului județean, înlocuindu-l pe un penal promovat de baronul PSD Ionel Arsene.
Exemple ca acestea mai sunt: penalii PSD sunt înlocuiți de niște mediocrități cu carnet de membru PNL, fără nici o legătură cu managementul spitalicesc.
O remarcă tehnică, înainte de a continua: managementul spitalicesc este o profesie complexă și foarte tehnică, ce necesită o pregătire specială. Faptul că ești “economist“ sau au fost manager al unei companii oarecare nu te califică pentru acest post.
Încă din 2016, când fostul ministru Vlad Voiculescu se căznea să “depolitizeze“ spitalele - și a eșuat complet – am scris că pierdem timpul, nu se va schimba nimic de substanță. În câteva luni s-a dovedit că am avut perfectă dreptate. În România, sunt peste 300 de spitale de stat. Depolitizarea lor ar însemna ca Guvernul să găsească circa 1200 de manageri – vorbesc și de posturile de director economic, director medical și alte funcții de decizie – fără carnet de partid, specializați în acest tip de administrație, onești, fără legătură cu mafia din sistemul medical de stat. Nu există așa ceva, nu se va întâmpla niciodată.
Soluția este: spargem monopolul CNAS și oferim asiguraților/ pacienților libertatea de a-și alege asiguratorul/ spitalul. Orice român trebuie să aibă libertatea de a-și alege asiguratorul – ca și la asigurarea auto - și spitalul unde dorește să fie tratat. Contractul trebuie să fie clar, să precizeze costurile, pot exista asigurări suplimentare pentru cei care doresc servicii premium, iar legea trebuie să fie astfel făcută încât companiile de asigurare să nu poată refuza pe nimeni. Germania și Elveția au un sistem de asigurări medicale dezetatizat, concurențial și care asigură tuturor pacienților posibilitatea să își aleagă asiguratorul.
Le spun tuturor prietenilor mei că epidemia de coronavirus a scos la iveală toate defectele sistemului medical de stat și toți românii care gândesc și se informează au înțeles că trebuie intrat cu buldozerul.
Este o minciună – o spun pentru a mia oară – că într-un sistem privat “săracii mor la ușa spitalului“. Săracii mor la ușa spitalului de stat, fiindcă n-au bani să dea șpagă medicului, asistentei și infirmierei.
Este o minciună că în Statele Unite săracii nu au acces la serviciile medicale! Vă spun un secret care e pe toate drumurile: în SUA, procentul celor care dețin asigurare de sănătate este mai mare decât în România. Dar statul nu le ia banii cu forța americanilor, fiecare poate opta. Deși nu am văzut o comparație bine fundamentată, personal sunt convins că, dacă adunăm banii plătiți de un român pe asigurarea medicală obligatorie, plus plățile informale (șpăgile), pe un tratament medical depășesc ceea ce achită un cetățean american care are asigurare. Evident, în SUA avem tehnologii medicale ultramoderne, care pot costa sume exorbitante, dar dacă vorbim de cazuri relativ banale – de la o operație de apendicită la un tratament pentru inimă – sunt convins că sistemul privat american oferă servicii mai bune, mai ieftine și, implicit, mai accesibile.
Ce ține sistemul medical românesc de stat în viață, nereformat și criminal? Interesul PSD, dar și al PNL, de a-l stoarce de resurse, nu dorința de a salva vieți. În loc să visăm la “depolitizarea sistemului“ și, peste 2-3 ani, să plângem că iar am fost păcăliți, trebuie să oferim pacienților libertatea de a alege și soluții private. Nu vă mai mințiți că sănătatea nu are preț: dimpotrivă, are costuri uriașe cu salariile, tratamentele și medicamentele, iar cineva trebuie să le plătească. Corupția de stat dublează aceste costuri.
Personal, sunt convins că un român care are asigurare și care va putea alege între un spital de stat și unul privat, îl va alege fără ezitare pe cel din urmă. În fața concurenței oneste, cu spitalele de stat se va petrece ceea ce trebuia să se petreacă de mult timp: fie vor da faliment, fie se vor privatiza.
