Venezuela este una dintre țările cele mai bogate în petrol din lume, dar odată cu venirea comuniștilor la conducere, la începutul anilor 2000, cu președintele Hugo Chavez, întreaga economie a țării s-a prăbușit, iar acum este în imposibilitate de a-și asigura nevoile elementare, și asta în ciuda bogăției sale imense.
Țara comunistă primește ajutoare alimentare, deși are posibilități agricole mari, iar rafinăriile nu lucrează pentru că nu au ce să prelucreze în condițiile în care Venezuela e așezată pe o mare de petrol.
Populația este lipsită de toate bunurile esențiale din cauza economiei paralizate de trecerea la comunismul cubanez, iar susținerea Moscovei, Beijingului și a Teheranului nu a reușit să schimbe prea multe în bine pentru populația din Venezuela, care se zbate într-o sărăcie drastică.
Zilele trecute, compania Refinitiv Eikon a observat, pe datele de urmărire ale navelor, că mai multe petroliere iraniene se îndreaptă către Venezuela, încălcând sancțiunile americane îndreptate atât împotriva Teheranului, cât și împotriva Caracasului.
Asta vine exact când tensiunile dintre Statele Unite și Venezuela sunt la cote destul de periculoase, într-un context în care președintele Maduro a acuzat serviciile de informații americane de o ”invazie nereușită”, după ce a fost oprită o încercare ridicolă de îndepărtare a lui din partea câtorva zeci de militanți anticomuniști între care se aflau și doi cetățeni americani, acum întemnițați în țara comunistă.
Potrivit datelor companiei Refinitiv Eikon, petrolierul mediu ”Clavel” a fost alimentat în portul iranian Bandar Abbas, de unde a plecat prin Canalul Suez în Mediterană și a ajuns, miercuri, în Atlantic, de unde se suspectează că se îndreaptă catre Venezuela.
Patru alte petroliere iraniene de dimensiuni similare se află pe aceeași traiectorie, din portul Bandar Abbas către Atlantic, fără să aibă declarată destinația finală. Se știe că Iranul ajută la reînceperea activității la rafinaria Cardon, care poate prelucra până la 310.000 de barili de petrol pe zi, după ce a trimis, în luna aprilie, mai multe avioane cargo cu piese și materiale pentru instalațiile rafinăriei.
În condițiile în care petrolul este la niște prețuri minime istorice, e evident că Venezuela nu are nevoie de repornirea instalațiilor de rafinare pentru a aduce ceva venituri la bugetul sărăcit de economia comunistă, ci pentru a-și asigura necesarul de combustibil pentru piața internă și, eventual, pentru a ajuta și Cuba, care nu are posibilități să își cumpere combustibilii pentru centralele sale electrotermice, lucru care s-a mai întâmplat și anii trecuți, tot cu petrol adus din Iran.
În momentul de față încă nu a fost emis nici un comunicat de la Departamentul de Stat al Statelor Unite, iar ambasada Venezuelei din Washington nu a răspuns nici unei solicitari de a declara ceva în legătură cu trasporturile ilicite de petrol dintre cele două țări bogate în petrol – mai multe detalii AICI.