Despre frică

Am tot citit despre începuturile bolșevicilor de acum 100 și de ani, pe la noi și pe aiurea. Bolșevicii au început ca o reacție irațională, o formă de frică de masă. Europenii intrați în mașinăria industrială de tocat carne umană numită Primul Război Mondial au fost cuprinși prin 1917 de o spaimă gigantică. Zeci de mii de francezi au plecat din prima linie, au apărut rebeliunile în armata britanică, germanii abia își țineau soldații în frâu. ”Revoluția sovietică” a rușilor este un eufemism pentru rebeliunea trupelor din Moscova.

Soldații nu vedeau un sfârșit la măcel și și-au zis: dacă tot murim, măcar să murim încercând să scăpăm. Moartea devenise în 1917 o certitudine imediată pentru foarte mulți oameni înarmați, care au zis să se folosească de arme pentru a amâna momentul morții. Apoi au venit bolșevicii lui Lenin și au instrumentalizat politic această isterie de masă.

Paradoxul a venit când cei care doreau să amâne moartea au început să împrăștie și mai multă moarte. Când nimeni nu a înțeles că delirul progresist al inginerilor care au industrializat Europa și au transformat oamenii în piese înlocuibile ale unei gigantice mașinării este cauza principală a căsăpirii la nivel global. Mișcarea pornită din frică a împrăștiat și mai multă frică, cei care s-au ridicat împotriva morții au început să ucidă și să venereze ideea industrială care i-a condamnat la moarte de la bun început.

Ideologiile totalitariste s-au ridicat pe fundalul răspândirii morții, s-au născut din moarte și au semănat și mai multă moarte. Orice zbierăt isteric pentru mai mult control, pentru represiune, pentru implicarea statului în cel mai mic detaliu al vieții personale nu este altceva decât un urlet pornit din frică. Leftarzii nu sunt altceva decât oameni care se tem să-și trăiască viața, se tem să ia decizii și să le poarte consecințele. Ultimul lor mieunat este unul uimit: cum? Tocmai pe mine mă sugușează sistemul pe care l-am susținut cu ardoare? Da, pentru că așa cum ți-ai dorit nu ești decât o piesă înlocuibilă.

Și mă uit cum se zguduie de frică și chiorlăie din toți bojocii minunata lume nouă în fața unui virus cu o mortalitate de sub 1%. Sau 2%. Zghihuiți de tremuriciul morții vor mai multă poliție pe străzi, vor ca jandarmii să dea mai vârtos din pulane, își toarnă aproapele, se visează mici piese într-o mașinărie unsă care să le dea siguranța zilei de mâine. Lipsiți de speranța credinței se simt din ce în ce mai abandonați, vor reguli, multe reguli și aplicarea lor cu ciomagul. Ne pregătim cu furie pentru o nouă formă de totalitarism.