Transilvania – provincia care s-a unit cu țara la 1 Decembrie 1918 – este și va rămâne întotdeauna o parte a României. O provincie în care locuiesc români, unguri, rromi, sași (foarte puțini) și alte etnii. Noi suntem prieteni, vecini, rude, cunoștințe. Avem aceleași bucurii și necazuri. Mâncăm aceeași pâine. Circulăm pe aceleași drumuri cu cratere. Sunt foarte multe căsătorii mixte. Avem chiar și tradiții preluate unii de la alții.
Prin asta vreau să spun că este pace și prietenie. Avem, însă, extremiști de ambele părți. Și noi, românii, avem destui, nu doar Ungaria. Acum, cu acest proiect privind așa-zisul Ținut Secuiesc, taberele extremiste s-au activat de ambele părți.
Nu trebuie să cădem în plasa provocatorilor și să le răspundem. Nu trebuie să facem jocul forțelor externe.
Vă amintesc că anul acesta se împlinesc o sută de ani de la Trianon. Provocări de acest gen vor mai fi, fiți convinși că Budapesta are o agendă în acest sens. Șansa României este faptul că e țară membră UE și NATO. Asta înseamnă că granițele nu se mai pot modifica, oricâte valuri subterane sau oficiale ar face Viktor Orban, laolaltă cu acoliții lui din România. Însă Ungaria își dorește cu orice preț să devină un important lider regional. Asta, mai ales, în zonele unde locuiesc cetățeni de etnie maghiară. Și asta mai înseamnă că, deși granițele rămân intacte, Ungaria va încearca să controleze Transilvania din punct de vedere economic și politic.
Ceea ce, din păcate, România nu reușește nici măcar în Republica Moldova.
În încheiere vreau să vă îndemn la pace și minte lucidă. Provocările, care vor mai fi, să nu strice omenia, bunele relații și prietenia dintre noi.
Întâi de toate suntem oameni și avem un singur Dumnezeu. Și o singură Transilvanie. Care aparține României.