Pandemia, romii și ONG-urile. Unde sunt acum organizațiile neguvernamentale care au primit bani europeni și publici, ani de zile, pentru ajutorarea romilor?

Romii din centrul și estul Europei sunt în perioada asta într-o măsură mai mare în atenția autorităților din țările de origine din cauza constatării că în comunitățile lor există un risc mai mare de răspândire a coronavirusului. În Bulgaria au fost impuse măsuri speciale comunităților de romi încă din luna martie, când pentru ieșirea din cartierele locuite de aceștia, din orasele Nova Zagora, Kazanlak și Sliven, au instituit puncte de control pentru a-i împiedica pe romii de acolo să iasă pe străzi în grupuri, cum s-a întâmplat și după ce guvernul bulgar a cerut ca să nu stea mai mult de doi adulți împreună în spațiile deschise. În aceeași lună, ministrul Internelor din Bulgaria, Mladen Marinov, a cerut mediatorilor din comunitățile rome să lanseze o campanie de luptă împotriva răspândirii coronavirusului, amenințând că dacă aceștia nu își vor face datoria vor vedea cartierele rome complet isolate – mai multe detalii AICI.

În Slovacia, la începutul lunii, pe 3 aprilie, a fost trimisă armata ca să se ocupe de testarea pentru Covid-19 și supravegherea romilor, după ce a fost descoperit un tânăr rom care, întors din Marea Britanie, nu a respectat ordinul de sta în carantină și a luat contact cu cei din satul său – mai multe detalii AICI.

În Grecia, pe 11 aprilie, a fost închisă și plasată în carantină una dintre cele mai mari comunități rome din țară, în Nea Smirni, la marginea orașului Larissa, la 216 kilometri nord de Atena, după ce au fost descoperiți mai mulți purtători ai coronavirusului, în urma testării. Potrivit oficialităților, toate cazurile ar fi apărut în urma încălcării carantinei de către un bărbat de 32 de ani, care a luat contact cu mai mulți oameni din comunitatea sa. Apostolos Kalogiannis, primarul din Larissa a declarat pentru agenția de știri ANA-MPA că incidentul a dus la cel mai rău scenariu posibil – răspândirea comunitară a virusului.

Sursa foto: Mediafax

Invocând vulnerabilitatea celor care trăiesc în aceste comunități, autoritățile au dispus izolarea locului și folosirea armatei în cazul în care romii nu vor respecta restricțiile impuse, susținând că sunt gata să ia orice măsură necesară pentru a evita pe mai departe răspândirea virusului în Larissa. Experții apreciază că fiecare caz de infectare în comunitățile rome produce alte 20 de cazuri, rata fiind de 7 ori mai mare decât media infectării în afara comunității – mai multe detalii AICI.

Președintele Federației Romilor din Thessalia a cerut ajutorul statului pentru comunitatea sa, la un post de televiziune local, dar a facut si un apel șocant către romi pe care i-a îndemnat să urmeze ordinele primite din partea oficialilor și ”să nu mai iasă din case, să nu își mai facă planuri să fure ori să cerșească pentru a-și hrăni familiile” – detalii AICI.

Intrarea Țăndăreiului în carantină, după ce au fost încălcate de mulți dintre romii de acolo dispozițiile decise de autorități, este relatată pe larg de mai multe zile în mai toată presa românească.

Atât cât contează, e un moment potrivit să ne întrebăm unde sunt și cu ce se ocupă acum organizațiile non-guvernamentale din Centrul și Estul Europei, care au încasat ani la rândul sume cu multe zerouri pentru ajutorarea romilor. Unde sunt cei care ar trebui să fie alături de comunitățile pentru care au fost și probabil încă mai sunt plătiți? Mai fac ”specialiștii” în problemele romilor și altceva decât să se plângă de discriminare și să bifeze evenimente? E evident că în comunitățile de romi e nevoie acum, poate mai mult ca oricând, de prevenție, de instrucție îndreptată punctual către înțelegerea și urmarea recomandărilor și dispozițiilor autorităților, cu atât mai mult cu cât romii au o mulțime de probleme specifice legate de sărăcie și lipsa educației. E o problemă de viață și de moarte.