"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La fel ca satrapii comuniști, revoluționarii islamului, fie ei șiiți sau suniți, își doresc controlul absolut al minții supușilor, schimbarea radicala a felului în care aceștia gândesc. Islamiștii radicali știu că îndoctrinarea trebuie să înceapă de la vârste foarte mici, pentru a avea mai mult succes, și fac asta la fel cum o făcuseră și comuniștii.
Imaginile care prezintă copii de vârstă preșcolară defilând cu arme în mâini și cu semnele martirilor islamici sunt de multă vreme răspândite de organizațiile care operează în teritoriul numit ”Palestina”, dar cei din Statul Islamic veniseră cu ceva mult mai înfiorător și concret – copii participând la execuțiile nevinovaților condamnați de scelerații islamiști. O parte despre modul în care se ajunge aici, la îndoctrinarea copiilor, știm acum din mărturiile unora dintre femeile care predau în școlile din zonele ocupate de militanții Statului Islamic. Portalul Al Jazeera prezintă mărturia unei învățătoare din Siria (provincia Deir Az Zor), care a fost obligată să participe la activitatea de îndoctrinare, mărturie pe care o redăm aci, la Podul.ro:
”Mă numesc Ayat, am 27 de ani și sunt învățătoare. Statul Islamic a închis școlile în zonele unde activa și le-a transformat în centre de antrenament pentru militanți. Ei voiau să predăm copiilor numai părțile din Coran unde se vorbește despre Jihad, război și crime, dar nouă, celor din școli, nu ne plăcea asta. Eu am încercat să predau în continuare de acasă. Pentru asta am făcut o înțelegere cu niște părinți, pentru a forma o grupă cu copiii lor la mine acasă, dar mama unuia dintre elevi aceștia a vorbit prea mult. Vestea că predau acasă s-a dus de la unul la altul și cei de la Statul Islamic au aflat că cineva preda acasă și nu le urma instrucțiunile. Imediat i-au spus soțului meu: <ar fi mai bine pentru ea să intre la cursurile de pregătire ale legilor Statului Islamic și apoi să pregătească copiii la moschee, cum dorim noi, ori...> Era o amenințare clară, așa că nu am avut nici o altă variantă.
În timpul pregătirii făcute de Statul islamic ni se amintea constant că suntem unele dintre ei, deci trebuie să le urmăm regulile. Aveau datele noastre și ne monitorizau de aproape. Eram acum cu ei. La sfârșitul perioadei de pregătire, fiecare dintre noi în parte urma să aibă o întâlnire cu cea care avea cea mai mare autoritate în acel loc. Eram primite una câte una și ne făceau să depunem un jurământ. O făceam în prezența soției emirului, pentru că ea era responsabilă pentru lucrurile de felul ăsta.
De câte ori vedeam o mașină a poliției religioase începeam să tremurăm. Eram îngrozite și dispăream de pe drumuri până când aceasta trecea. Dar pâna și acasă eram în gardă... Era interzis pentru femei să se uite pe fereastră, ori să deschidă draperiile ori fereastra. Chiar dacă venea la mine o vecină, trebuia să fiu complet acoperită. Ne era frica de faptul că vreuna ar duce vorba și ar da astfel informații despre faptul că nu respectam legea.
Din când în când, supraveghetorul șef ne făcea vizite-surpriză pentru a se asigura că ne comportăm cum fusesem instruite, așa că eram mereu îngrijorate.
Am avut o prietenă foarte apropiată, numele ei era Faten. Preda cu noi la moschee. Într-o zi, în timpul orelor de curs, o femeie dintre oficialii Statului Islamic a venit să vadă felul în care ne țineam cursurile, iar Faten nu a urmat instrucțiunile pe care le primiserăm. Nu preda după programa școlară pe care ne-o dăduseră, dar, în schimb, desena și cânta cântece de copii cu elevii ei. Când a văzut ce și cum preda Faten, femeia trimisă de Statul Islamic s-a înfuriat și apoi a urmat o confruntare între Faten și ea. În ziua următoare au arestat-o de acasă, acuzând-o de adulter, iar pentru asta pedeapsa era uciderea cu pietre. Luau persoana condamnată la un loc public special ales și acolo mai mulți inși puneau în executare sentința. Asta au facut cu Faten, odihnească-se în pace!
Am cunoscut o femeie care avea autoritate în Statul Islamic. Era soția unui emir, venită din străinătate, dintr-o țară ciudată. Era foarte temperamentală și autoritară. Își permitea multe lucruri interzise pentru noi. Odată ne-a invitat la ea acasă, iar noi nu am putut să o refuzăm. Am mers la ea și am văzut cum trăia, de fapt – purta haine normale, nu era acoperită. Fuma narghilea, era parfumată și machiată.
Femeile Statului Islamic serveau numai pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale militanților, dar era și o cale pentru a crește numărul lor făcând copii. Erau mai multe feluri de căsătorie, cum era de exemplu jihadul sexual, sau femeile prizoniere de razboi. Prizonierele erau vândute militanților, fie ei emiri ori simpli luptători. Jihadul sexual era când o femeie se mărita cu un emir ori cu un luptator crezând că Allah o va recompensa pentru asta ca și cum ar fi participat la lupte.
Știam o femeie numită Um al-Yaman, care supraveghea toate căsătoriile și problemele jihadului sexual. Avea numele, vâsta și descrierea fizică a fetelor. Coordona relația cu luptătorii și emirii, iar cei din urmă preferau virginele. Un emir avea o influență mare și mai multă putere decât un luptator normal. Fiecare avea propriile preferințe pentru cele cu care urmau să se căsătorească.
Atunci când Statul Islamic a anunțat crearea unei noi brigăzi de luptători, au vrut femei și fete de la moschee, de vârsta noastră. Femeile lor foloseau toate mijloacele posibile să convingă și alte femei să se înroleze și să ia parte la lupte. Le flatau spunându-le că vor fi ca bărbații, că vor avea autoritate, putere, control și, bineînțeles, bani. Au oferit o mulțime de bani femeilor care li se alăturau pentru luptă. Foloseau multe tactici să le convingă. Mi-au cerut și mie să mă alătur unei brigăzi de femei de vârsta mea, dar le-am spus că am probleme cu sănătatea. Am folosit scuza asta ca să nu mă suspecteze că aș fi fost împotriva lor” – mai multe detalii AICI.
