"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În noiembrie 2015, la puțin timp după tragedia de la Colectiv, Nicolae Bănicioiu, ministru al Sănătății la acea vreme, declara că autoritățile române nu au nevoie de ajutor din străinătate pentru a trata răniții. Astăzi, 6 decembrie, același individ a spus că a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru victimele tragediei de la Colectiv.
În acest context, secretarul adjunct al PMP, Ioana Constantin, a precizat vineri într-o emisiune la Digi24 că în timp ce Bănicioiu zicea că nu e nevoie de vreun sprijin, ea vorbea cu un medic care i-a transmis o listă de lucruri care lipseau Spitalului Universitar pentru ca răniții de la Colectiv să poată fi tratați.
Mai mult, Ioana Constantin a atras atenția că medicii din Bruxelles spuneau în 2015 că bacteriile din spitalele din România sunt similare cu cele din Africa.
Ioana Constantin: Eu, atunci când domnul Bănicioiu făcea acele declarații într-o conferință de presă, sunasem la Spitalul Universitar unde mi s-a făcut legătura cu un medic. Îmi aduc aminte fiecare detaliu. Mi s-a declarat o listă de lucruri care le lipseau și pe care le-am strâns apoi cu studenții, la momentul acela predam la Facultatea de Management, și domnul Bănicioiu spunea la televizor că nu le lipsește nimic, iar eu eram în telefon cu un medic care ne dicta ce lipsește.
Jurnalistă: De ce au acceptat medicii această tăcere? Nu puteau să iasă în fața spitalului?
Ioana Constantin: Medicii n-au acceptat. De ce să iasă? Oamenii aceia nu știau cum să facă să trateze mai repede și mai bine acei răniți. Niciodată România nu se mai confruntase cu o astfel de situație. Disperarea lor era atât de mare și nu știau cum să facă față valului de răniți care venea și situației în sine. Medicii de la spitalele din Bruxelles spuneau că bacteriile din spitalele din România sunt similare cu cele din Africa, de unde ei primeau rapoarte de cercetare științifică și singura lor soluție era să dărâmăm spitalele. Între timp, nu am reușit să construim nici măcar spitale pentru marii arși. Acum dacă se întâmplă, Doamne ferește, nu la numărul acela, ci să avem 20 de mari arși, n-o să avem unde să-i internăm.
