"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Multe dintre imaginile prezentate des de presă și rostogolite pe rețelele de socializare, în legătură cu războiul din Orientul Apropiat, au fost cele cu femeile kurde care au luptat împotriva fundamentaliștilor Statului Islamic.
Despre femeile care au fost alături de Statul Islamic s-au văzut mai puține lucruri, dar aici, la Podul.ro, am preluat de pe portalul Al Jazeera și am prezentat, cu doar câteva zile în urmă, mărturiile unora dintre femeile care au fost înrolate în Poliția Religioasă, iar în continuare vă prezentăm poveștile unor soții ai militanților teroriști care au luptat pentru Statului Islamic, povești care au fost, de asemenea, prea puțin cunoscute. Unele încă legate sentimental de soții lor morți în luptă, altele încercând să scape de coșmarul vieții alături de brutele Statului Islamic, aceste femei aduc mărturie despre complexitatea fenomenului revoluției islamice, încă nu se știe de cine planificată. Unele vor reprezenta în continuare un pericol real, putând fi imediat activate de rețeaua teroristă, iar ele vor vrea să se alăture, în raiul islamic, soților morți în luptă, altele vor încerca să uite coșmarul prin care au trecut ani de zile.
Prima mărturie e a unei femei care a preferat să rămână anonimă:
”Statul Islamic era ca o boală, o epidemie ca gripa care infectează pe toată lumea. Din pacate mi-a infectat și căminul, prin intermediul soțului meu. El era un om deschis la minte, care iubea viața. Era deschis, sensibil, bine educat, și toată lumea îl respecta. Dar încet, încet a devenit mai devotat islamului, mai credincios, apoi am observat cum i s-a schimbat felul în care gândea. Nu știu cum să explic asta, s-a întâmplat treptat. Odată și-a vizitat părinții, la țară, iar a doua zi mama lui m-a chemat și mi-a zis: <S-a dus, asta a fost tot, uită-l, nu mai soț acum>. La 40 de zile după asta, când stăteam la niște rude de-ale mele, pentru că nu mă mai întorsesem acasa, mi s-a spus că cineva a văzut că soțul meu era acasă. Am fugit acasă bucuroasă și l-am luat în brațe, dar el nu mai era cum îl știam. Nu mai era același om. Era figura lui, dar el era alt om, ca și cum ar fi fost un străin. Iar acel om mi-a zis: am luat o hotărâre pe care va trebui să o accepți! Ești în organizația Statului Islamic acum, fie că îți place sau nu!”.
Noor Mohamed:
”Sunt Noor Mohamed, din Irak, născută în 1991. Soțul meu era un simplu soldat în organizație. Când au venit cei din Statul Islamic, el li s-a alăturat și mi-a interzis apoi să îmi mai văd familia. Ca sa fiu cinstită, oricum nu aș fi putut pleca de la el, el era cealaltă jumatate a mea. Și oricum, aveam doi copii și eram gravidă cu al treilea în 6 luni la acel moment. Nu știu de ce li s-a alăturat celor din Statul Islamic, prietenii lui l-au convins. Am încercat de mai multe ori să îl fac să se răzgândească, dar nu am reușit. Când era în Mosul, l-am amenințat că îl părăsesc și că plec la părinții mei, iar el a zis <Du-te, dacă vrei, dar nu îmi iei copiii. Copiii sunt ai mei!>.
Era foarte riscant pentru mine, din cauza celor din Statul Islamic și al celor din armata irakiană.
Comportamentul soțului meu către mine s-a schimbat, dar în bine. Se gândea că poate fi ucis oricând, așa că de câte ori ieșeam la cumpărături, cumpara tot felul de lucruri pentru noi. Orice îmi doream, îmi cumpăra. Chiar mama lui i-a zis că arunca prea mulți bani pentru casă, dar el i-a zis: <Câtă vreme sunt încă în viață, o să le cumpăr la ai mei tot ce își doresc. Scump sau nu, o să le cumpăr. Nu vreau să le lipsească nimic cât sunt în viață>.
Încă îl iubesc. Îmi plăcea părul lui lung, îi stătea bine asa. Îmi plăcea și barba lui lungă. Îmi doresc ca fiecare femeie să se căsătorească pentru a vedea că soțul poate fi prețios ca sufletul ei. Când am aflat că a murit, am leșinat”.
Khadija:
”Eu sunt Khadija. Am 33 de ani și am fost căsătorită cu un membru al Statului Islamic. El era din Belgia. Mi-am cunoscut soțul când a venit să îmi ceară mâna fraților mei. El avea deja două soții, dar una dintre ele rămăsese în Belgia, pentru că nu a vrut să vină cu el. Familia mea a fost de acord cu căsătoria din motive financiare și religioase, dar eu când l-am văzut, am refuzat. Avea părul lung, barba lungă. familia m-a forțat să mă căsătoresc cu el. Când m-a luat la el, cealaltă soție a lui nu era acasă. În prima noastră noapte împreună el mi-a explicat ce i-ar plăcea și ce ar vrea să fac pentru el. Era violent. Toți erau violenți, membrii Statului Islamic sunt cunoscuți pentru asta. Cuvântul femeii nu conta, nu puteam discuta deciziile lui. Bineînțeles, eram tristă. Cum altfel as fi putut fi? Când te bate cineva în noaptea nunții te simți umilită și tristă. El era deseori violent cu mine, dar la fel era și cu cealaltă soție, pe care o bătea în fața mea, ori pe mine cu ea de față, iar noi nu îndrăzneam să spunem nimic. Câteodată, el ne lua să vedem execuțiile și pedepsele Statului Îslamic. Odată eram în mașina și el ne-a zis: o să vă arăt ceva. Am mers să vedem două lucruri, primul era o execuție pentru sodomie. Acuzatul fusese legat de un scaun și i-au făcut vânt de pe acoperișul celei mai înalte clădiri. În celălalt caz era vorba de o femeie. A trebuit să o văd pentru că soțul meu m-a obligat. Femeia a fost adusă la sensul giratoriu al-Naim unde au bătut-o cu pietre până la moarte. Au aruncat pietre în ea până a murit. Îi ieșea sângele din ochi și se prelingea pe față. De fiecare dată când mai încerca să se ridice, ei o loveau cu pietre.
Unul dintre ultimele lucruri făcute de ei a fost să ceară femeilor să poarte veste încărcate cu explozibil și o mulțime de femei s-au oferit voluntare. Soțul meu mi-a cerut și mie și celeilalte soții să ne alăturăm acelor femei, dar noi eram îngrozite la gândul asta. Iar lui îi era teamă că operațiunea militară plănuită avea să nu reușească din cauza noastră.
Dar patru femei venite din Belgia s-au oferit voluntare, iar noi le-am ajutat să se pregătească. Învățasem de la alții cum se face, căci sunt locuri speciale unde se plasează explozibilul pe corp, iar asta putea fi făcuta pentru femei doar de alte femei, și noi am făcut asta. Cel mai important lucru de arătat e că bărbații nu trebuie să fie violenți cu femeile. Violența împotriva femeilor trebuie să se oprească. Noi nu avem egalitate între sexe. Și peste toate, trebuie să avem pace” – mai multe detalii AICI.
