Caz cutremurător! Cum batjocorește sistemul român de educație un copil repetent, cu arsuri pe jumătate din corp și uitat în ultima bancă. Dezvăluirile Cristinei Tunegaru

Profesoara Cristina Tunegaru – cunoscută pentru pozițiile sale extrem de critice privitoare la sistemul românesc de educație – relatează, pe Facebook, cazul răvășitor al unui copil rămas repetent pe care nu doar că sistemul îl batjocorește zilnic, dar îl și ajută să eșueze laolaltă cu el.

”Ce şanse are Florin, copilul uitat în ultima bancă, copilul cu arsuri pe jumătate din corp, copilul cu haine ponosite şi caiete prea puţine, copilul care nu primeşte nici măcar manuale la toate materiile să promoveze clasa? Dacă măcar o miime din venituri excedentare ale educaţiei s-ar duce către educaţia acestor copii, poate abia atunci am putea afirma că asigurăm şanse egale copiilor din România”, scrie Cristina Tunegaru.

Vă prezentăm șocantul caz expus de profesoară:

”Există undeva în ţara asta un copil care repetă clasa a 5-a. Stă în ultima bancă şi nu are niciun prieten în clasă. Vine la şcoală cu un ghiozdan subţire unde sunt doar două caiete şi pixuri. Din ultima bancă abia vede la tablă. Deşi e mai mare decât colegii lui, Florin are un trup mic şi fragil. Te priveşte pe sub genele lui blonde cu ochi verzi, atât de plini de copilărie.

Tot timpul orei stă cu capul plecat, evită să participe la oră. Chiar dacă ar vrea să participe, nu poate, pentru că nu are manual. Nu i s-a dat. Întâi au primit manuale copiii "mai buni" şi pentru el nu au mai rămas. Timp de trei săptămâni i-am repetat dirigintei că Florin are nevoie de manual de română. Manualul a venit într-un târziu, după insistenţe zilnice.

Când mă aşez alături de el în bancă să lucrăm un exerciţiu împreună, Florin se fâstâceşte, caută febril în ghiozdan un caiet gol pe care să scrie la română. Începem să citim împreună un text despre pinguini, mai întâi poticnit, stângaci, apoi mai degajat. Ne aşezăm să rezolvăm un exerciţiu de completare a spaţiilor libere. Scrie foarte bine după manual, caută îndelung răspunsul în text.

Într-o altă oră, mi-a spus că îi plac mult lupii şi ar vrea să scrie o poveste despre lupi. Dar când încearcă să scrie un cuvânt pe care nu îl are în faţă, Florin se blochează. Nu ştie decât să copieze cuvintele, cunoaşte literele, dar îi e greu să le transpună în cuvinte, să le scrie unele lângă altele. Îi repet pe silabe fiecare cuvânt de cel puţin zece ori şi, din câteva încercări, reuşeşte să scrie. Pare că în cei şase ani de şcoală, Florin nu a făcut altceva decât să copieze din cărţi.

Pe mâna lui dreaptă, văd semnele unei arsuri puternice, iar cicatricea se alungeşte încă vânătă să-i cuprindă tot antebraţul. Mai târziu, am aflat de la un alt copil că bunica a scăpat apă fierbinte pe el când era mai mic. Pe jumătate din corpul lui.

Diriginta îşi formase o opinie despre el înainte să-l cunoască. Era singurul 'repetent' din clasa ei, deci trebuia să fie atentă şi, chiar dacă Florin pare cuminte, credea că precauţia e necesară.

Ce şanse are Florin, copilul uitat în ultima bancă, copilul cu arsuri pe jumătate din corp, copilul cu haine ponosite şi caiete prea puţine, copilul care nu primeşte nici măcar manuale la toate materiile să promoveze clasa? Dacă măcar o miime din venituri excedentare ale educaţiei s-ar duce către educaţia acestor copii, poate abia atunci am putea afirma că asigurăm şanse egale copiilor din România”.