O MINCIUNĂ îngrozitoare batjocorește memoria martirilor anticomuniști: Mihai Șora, prezentat drept disident al genocidarilor ani '50!

E de notorietate că spațiul public românesc se inflamează, deseori instantaneu, de la orice vorbă în vânt zisă de unii sau de alții, mai mult sau mai puțin cunoscuți, pentru chestiuni care contează, s-o spunem pe șleau,  puțin spre deloc.

Cu toate acestea, orice remarcă e luată la analizat, pusă sub lupă și întoarsă împotriva celui care o emite. Orice scăpare nervoasă, orice imprecizie gramaticală. Și e normal, până la urmă, să se ajungă și aici, într-o societate liberă.

Profund anormală este însă promovarea unei minciuni gigantești și acuzarea celor care arată că ni se prezintă, în mod repetat și până la saturație, o minciună sfruntată care este investită cu valoare de adevăr istoric.

Ne referim, desigur, la deja celebra reclamă realizată de cei de la Papaya Advertising, în care domnul Mihai Șora e prezentat ca un disident anticomunist încă din genocidarii ani '50, anii cei mai grei ai poporului român.

În perioada amintită, când cei mai buni dintre români erau martirizați la grămadă, în bezna, foametea, întunericul și tortura abominabilelor închisori comuniste, Șora se bucura de posturile călduțe ale facțiunii ”superioare” din eșalonul 2 de cadre ale Partidului Comunist.

A fost angajat la Ministerul de Externe (condus de bolșevica criminală Ana Pauker) din 1948 până în 1951, exact în timpul marilor valuri de arestări, apoi a exercitat funcția de șef de secție la Editura pentru Limbi Străine, între 1951 și 1954, după care a fost redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, din 1954 până în 1969.

Mai spune Mihai Șora că venise comunist din Franța, unde, în anii ocupației naziste, rezistase barbariei, dar, în realitate, și dincolo de minciunile propagandei roșii, armata de partizani deloc comuniști a lui De Gaulle, cât și britanicii, care finanțau și ajutau mișcarea de rezistență, duceau greul luptei împotriva ocupanților, nu comuniștii...

Anii celei mai grele prigoane, când fete, femei, veterani, bătrâni și tineri intelectuali erau torturați și uciși la scară industrială în închisori, când vâna cea bună a neamului românesc a fost distrusă, când țăranii au pierdut tot ce aveau și mulți, mulți dintre ei au fost ținuți ani de zile în închisori grele, fără judecată, au fost anii frumoși ai lui Mihai Șora, care era rotit prin serviciile conectate la propaganda comunistă, începând cu postul de subaltern al întunecatei Anei Pauker. Șora mărturisește că era în biroul acesteia când i s-a comunicat că nu ar mai fi avut voie să iasă din țară și că modul în care a rezistat atunci comunismului a fost să vină în șort la serviciu... – mai multe detalii AICI.

Că domnul Șora crede și pretinde că a ieșit curat și strălucitor din mlaștina mizerabilă a comunismului, plină cu sângele nevinovaților uciși de bestiile păpușate de la Moscova, e strict problema dânsului, dar când biografia sa e prezentată public, în mod repetat și pe toate canalele de televiziune, ca o lecție istorică despre rezistență și libertate, e de-a dreptul înfiorător!

Reclama în cauză este o imensă jignire adusă celor care au murit neștiuți, celor care și-au pierdut părinții ori copiii în lagăre și închisori, este o ofensă adusă numeroaselor familii distruse și călcate în picioare de slugile comuniste.  

Cultivată intens, această minciună nu reprezintă doar o imensă nedreptate la adresa memoriei martirilor anticomuniști, dar este vorba și despre un gigantic deserviciu făcut educației tinerilor care vor avea o imagine deformată privind istoria celor mai grei ani ai țării noastre. Și, atât cât contează, pentru cei care chiar țin la dânsul, este și un mare și trist deserviciu făcut bătrânului Mihai Șora.

Cei de la Papaya Advertising ar fi putut da un click pe Wikipedia (fiindcă tot e la modă) și ar fi fost scutiți de discuția asta deloc favorabilă lor, presupunând că sunt doar absolut nepregătiți și nu absolut rău intenționați. Dar oricum ar fi, reclama care prezintă minciuna monstruoasă trebuie retrasă și trebuie auzite scuzele celor care au fost în stare de o așa ”performanță”.

În fine, asta s-ar întâmpla într-o țară cât de cât civilizată...