"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Demonizarea Occidentului pentru imaginarul dezastru ecologic fatal al momentului – laolaltă cu ampla campanie dusă împotriva modului de viață actual din lumea civilizată – face uz de uitarea premeditată a datelor realității, sau de evitarea acestora.
Lumea occidentală nu a abandonat natura și nu este pierdută din cauza lipsei copacilor care să absoarbă monoxidul și dioxidul de carbon.
De exemplu, în Franța, una dintre cele mai industrializate țări din lume, au fost adoptate legi pentru protejarea pădurilor încă din 1669, iar în momentul de față țara este acoperită în proporție de 31% cu păduri. Franța este însă depășită la acest capitol de Suedia, Finlanda și Spania. Alt lucru important de menționat despre Franța e că majoritatea pădurilor de acolo sunt în proprietate privată – mai multe detalii AICI.
De altfel, ultima sută de ani a însemnat pentru întreg Occidentul nu doar industrializare intensivă, dar și începutul unui mod foarte riguros de îngrijire a mediului, reîmpăduririle fiind cea mai întâlnită măsură în sensul ăsta.
Când și-a câștigat independența, în 1920, Irlanda avea 90.000 de hectare acoperite cu păduri, adica numai 1% din teritoriu. În momentul de față, pădurile acoperă 11% din teritoriul țării și 6000 de hectare de pădure sunt plantate în fiecare an.
Provincia Catalonia din Spania are mai bine de jumătate din teritoriu acoperit cu păduri, față de începutul secolului al XX-lea, când erau probleme în acest sens. Portugalia, beneficiind de susținerea Băncii Mondiale, a fost acoperită cu păduri de eucalipt, ceea ce a și dus la marile incendii din 2017, una dintre cauze fiind răspândirea masivă a acestui copac care nu este originar din Europa – mai multe detalii AICI.
În prezent, Germania are 33% din teritoriu acoperit cu păduri.
Un caz extraordinar este statul Israel, unde, în zone ce nu au mai avut copaci de 3000 de ani au fost plantate păduri, iar zone care au fost deșertice mii de ani sunt acum acoperite cu arbori și verdeață. În ultima sută de ani au fost plantați peste 250 milioane de copaci în Țara Sfântă, din Golan și Galileea în Nord, până în Negev, în Sud – mai multe detalii AICI.
Turcia a fost, de asemenea, împădurită pe mari suprafețe după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu ajutorul banilor veniți prin Planul Marshall. Un articol din presa turcă descrie efortul depus de misionarul creștin american Merrill N. Isley, care a fondat Gaziantep Tree Planting and Protecting Association, în 1952, asociație care a acoperit 816 hectare cu pădure până în 1970 – detalii AICI.
Multe mlaștini din Turcia au fost asanate prin plantarea eucaliptului.
Chiar și India și Etiopia au făcut eforturi să planteze suprafețe mari de păduri.
Cât despre uriașele suprafețe de pădure incendiate în zona tropicală, cum ar fi cele din Brazilia, sunt compensate, printre altele, și de pădurile apărute în zonele care nu mai sunt înghețate, din cauza schimbărilor climatice, după cum arată un studiu recent care afirmă și că planeta are acum mai mulți copaci decât avea în urmă cu 35 de ani, când nu stătea nici atunci chiar rău la capitolul ăsta – mai multe detalii AICI.
În condițiile acestea este total nejustificată, pentru orice om cât de cât informat, neliniștea nou creată cu ajutorul emoțiilor revărsate de Greta Thunberg de la o tribună oficială.
Lumea nu se află la limita dispariției, lipsită de oxigen (care este oricum produs, în cea mai mare parte, de fitoplanctonul din mări și oceane, și nu de păduri), iar dacă sunt motive de îngrijorare privind poluarea, acestea ar trebui să se îndrepte către scăderea calității aerului și a apei în marile centre industriale, dar și spre cantitățile din ce în ce mai mari de reziduuri greu reciclabile.
