Nora Dincă, poate cel mai emoționant mesaj transmis lui Rareș Bogdan după anunțarea candidaturii. „Să nu uiți să iubești România în fiecare zi”

Nora Dincă de la Realitatea TV este poate prezența cea mai constantă, din rândul persoanelor publice, la acțiunile de protest din ultimii doi. Fie că a fost vorba de Piața Victoriei, magistrați, Parlament, Nora a fost/este mereu acolo, mișcându-și discret printre oameni silueta de copilă și părul de culoarea nisipului fierbinte, vorbindu-le blând, din liveurile proprii, celor care nu vin.

În 10 august a fost una din cele mai gazate persoane din Piața Victoriei doar pentru că s-a încăpățânat să nu se dezlipească de lângă cei care nu voiau să renunțe la protest și să accepte să fie evacuați abuziv. A refuzat să închidă filmarea și, după ce i-au vorbit mârlănește, jandarmii și-au descărcat tuburile cu lacrimogene pe fața ei.

La unul din protestele magistraților am văzut-o plângând și punând atâta emoție într-un strigăt - „să nu vă lăsați intimidați!” - încât până și privirea imperturbabilor magistrați s-a schimbat a ploaie.

Mesajul ei către Rareș Bogdan, în condițiile în care candidatura acestuia la europarlamentare din partea PNL este puternic balamată în rețelele sociale, are astfel o greutate aparte.

Nora Dincă: Mulțumesc, Rareș Bogdan, pentru doi ani de luptă crâncenă, de partea adevărului.
Pentru toate serile în care, în timp ce oameni cinstiți și demni, protestând împotriva instaurării dictaturii infractorilor, eram batjocoriți, ori pur și simplu ignorați cu desăvârșire, de 99% dintre televiziuni, tu deschideai fiecare oră cu "România, trezește-te!" și cu imagini de la proteste.
Mulțumesc pentru 10 august.
Mulțumesc pentru invitații tăi. 
Mulțumesc pentru exaltare, pentru patimă, pentru subiectivitate -găsesc onorant să fii subiectiv cu adevărul și demnitatea.
Mulți amendează acest mod de a face jurnalism. Nu știu, eu nu sunt jurnalist. Sunt doar un cetățean și un telespectator care crede cu tărie că menirea jurnalistului e să caute și să spună adevărul, să nu plece capul, să nu închidă ochii în fața minciunii, nedreptății, abuzului, manipulării abjecte.
"Câinele de pază al democrației", parcă așa era, nu? Nu cred că-și imaginează cineva câinele ăsta vreun pudel. Eu, una, mi-l imaginez un pitbull și, hotărât lucru, pitbulli nu pot fi și nici nu trebuie să fie "echidistanți" și "imparțiali", când le este amenințat ce au de apărat.
Astfel, tu rămâi pentru mine cea mai puternică și mai importantă voce de jurnalist tv, a ultimilor doi ani. 
Rămas bun, să-ți fie bine și să nu uiți să iubești România în fiecare zi.