Au ales să moară în flăcări, decât să se predea trupelor de Securitate! Martiriul fraților partizani Teodor jr. și Avisalon Șușman a însemnat libertatea și viața a sute de țărani, care, de-a lungul a 10 ani de rezistență, i-au sprijinit pe luptătorii anticomuniști cu hrană, adăpost și informații

După 10 ani de lupte, în noaptea de 1 spre 2 februarie 1958, ultimii doi membri ai grupului de rezistență anticomunistă ”Șușman” sunt încercuiți de un ispozitiv consistent de trupe de Securitate, într-o șură din Tranișu (jud Cluj). 

Fără nicio șansă de scăpare, frații Teodor și Avisalon preferă să moară arși (de vii posibil) decât să se predea vii. Căci prinși vii, ulterior, în anchete, sub tortură, ar fi putut da securiștilor multe, multe nume.

(Aici a fost șura / foto de la Securitate)

Martiriul lor a însemnat libertatea și viața a sute de țărani care, pe parcursul anilor, i-au sprijinit pe partizani cu hrană, adăpost și informații.

Oricum au fost zeci de condamnări, inclusiv pe viață pentru cei dovediți că i-au sprijinit pe Șușmani. Regimul a urmărit, prin pedepse disproportionate, să inducă teroarea în populație.

Dar majoritatea au scăpat, și nu îi vom ști niciodată pe toți cei care i-au adăpostit, i-au sprijinit, i-au hrănit pe Șușmani în cei 10 ani de epopee. Dar știm că au fost mulți. Știm că unii au avut inclusiv curajul să dea Securității informații eronate doar pentru a induce în eroare pe cei care-i hăituiau pe partizani.

De 10 ani de lupte, de batalioane întregi de Securitate, de rețele de sute de informatori, de multe diversiuni, interogatorii, intimidări, arestări sau anchete a fost nevoie pentru ca regimul criminal comunist să învingă dârzenia, încăpățânarea si curajul moților și al țăranilor din Cluj, Bihor, Alba și Sălaj.

Glorie eternă, femeilor si bărbaților, țărani simpli români, care au spălat onoarea națiunii noastre sprijinind, cu riscul propriei vieții, cel mai longeviv grup de rezistență armată din Apuseni!

În veci pomenirea lor!