"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ana Birchall, fost ministru al Justiției din partea PSD în ultimul guvern controlat până la un punct de Liviu Dragnea, care a făcut însă, la acel moment, o remarcabilă notă discordantă și ca pregătire juridică, și ca abordare pro-democrație cu restul guvernului, exprimă public o părere tranșată în privința organismului esențial în asigurarea independenței justiției, CSM, care însă pare tot mai departe de această misiune: desființarea acestuia pentru că, aparent, nu mai poate fi reformat, fiind confiscat de o gașcă care practică un soi de justiție de castă.
Opinia Anei Birchall vine în contextul plângerii penale depuse de CSM împotriva Oanei Gheorghiu, vicepremier în guvernul lui Ilie Bolojan, după ce aceasta a comentat critic pensiile speciale ale magistraților (dar și faptul că aceștia își dau câștig de cauză în spețele în care solicită sume restante uriașe de la stat).
Redăm mai jos integral punctul de vedere al Anei Birchall (publicat inițial pe pagina sa publică de Facebook):
„Poate a venit momentul să ne întrebăm dacă CSM — în forma actuală — mai are vreo legătură cu independența justiției sau doar protejează o castă.
Poate chiar a venit momentul să discutăm serios despre desființarea CSM dacă nu mai poate fi reformat!
Nu pot să nu observ o coincidență care, din păcate, spune totul despre starea justiției din România.
Am spus-o de ani de zile, cu prețul unor atacuri și hărțuiri: un sistem care se apără doar pe sine nu asigură o justiție funcțională, nu servește nici justiției, nici cetățeanului.
Am trăit-o pe propria piele.
În 2019, ca Ministru al Justiției, am fost hărțuită public și instituțional de Lia Savonea, pe atunci președinte al CSM, pentru că am îndrăznit să opresc modificările toxice prin care voia ( împreună cu Florin Iordache și gașa politică cu care dialoga direct) ca declarațiile de avere ale magistraților să devină secrete astfel încât soțul/soția să nu mai fie obligați să completeze declarația de avere (conform datelor publice, se pare că însăși dna Lia Savonea avea o „problemuță” cu averea soțului, de exemplu. Oare s-a investigat profesionist acest aspect de procurori?).
Tot atunci m-am opus ca membrii CSM precum Lia Savonea să beneficieze de o indemnizație lunară de 10.300 de lei pentru „navetă”, în condițiile în care locuința dnei Savonea se afla la doar 10 km de București.
Am fost atacată și pentru că am refuzat numirea unui procuror „favorit” la celebra Secție Specială – pe care am botezat-o „Secția Nufărul” – unde se intenționa îngroparea dosarelor de corupție și salvarea celor cu probleme penale.
Mai mult, d-na Lia Savonea mi-a făcut și sesizare la CCR pentru un închipuit „conflict interinstituțional”, doar pentru că am avut curajul să nu cedez presiunilor.
CCR mi-a dat dreptate, stabilind clar că acea sesizare la CCR a fost șicanatorie și abuzivă — o încercare de a transforma animozitățile personale ale dnei Savonea în instrumente instituționale de intimidare!
În 2025, un alt președinte al CSM, dna Elena Costache, își folosește funcția pentru a hărțui, cu plângeri penale, un vicepremier al României, doar pentru că acesta și-a exprimat o opinie (care cu uşurință poate fi încadrată la opinie politică) despre sistemul de justiție și regimul privilegiilor din interiorul lui.
CSM știe foarte bine că a critica derapaje sau a-ți exprima o opinie despre modul în care funcționează sistemul judiciar nu reprezintă o infracțiune.
Și totuși, de ce au sesizat Parchetul? De ce au decis să-i roage pe colegii lor procurori — pe care vor probabil sa îi și controleze — să deschidă o anchetă împotriva unui membru al Guvernului?
Răspunsul e simplu și trist: se pare că pentru a presăra frică.
Este profund îngrijorător și regretabil că anumite persoane din conducerea instituțiilor din justiție au ajuns să se comporte ca niște instrumente de intimidare, semn clar al unui stat în regres, al unui sistem care a uitat sensul cuvântului independență.
Ceea ce vedem astăzi este mai degrabă o imagine a unei justiții de castă, autoprotectivă, ruptă complet de cetățean, deși justiția este un serviciu public, nu?
Un sistem care confundă independența cu impunitatea și respectul cu frica.
Dacă președinții CSM se folosesc de instituție pentru a hărțui demnitari, a intimida colegi magistrați și a înăbuși orice critică legitimă despre teme importante așteptate de societate , atunci da — poate a venit momentul să ne întrebăm dacă acest CSM mai trebuie să existe în formula actuală.
Evident că se impune o reformă a modului în care sunt aleși membrii și conducerea CSM, cu participarea tuturor magistraților la alegeri.
Dar când o instituție care trebuia să fie garantul independenței justiției pare să devină garantul abuzului, nu mai e loc de cosmetizări.
Poate chiar a venit momentul ca acest CSM să fie desființat — nu din răzbunare, ci pentru a reconstrui, de la zero, o instituție care să redea sensul cuvântului „justiție”.
O justiție funcțională, care să aplice legea indiferent de nume sau poziție socială.
O justiție care să recupereze fiecare leu furat statului român, nu să elibereze pe bandă rulantă condamnați pentru corupție, lăsându-i și cu banii furați. ”
Context. Ce a spus concret Oana Gheorghiu cu privire la magistrați într-o emisiune difuzată de Digi24, declarație urmată de o plângere penală din partea CSM:
„Le-aș transmite magistraților un mesaj: e foarte greu să renunți la un privilegiu care ți s-a dat zeci de ani și dintr-o dată să ți se spună că nu-l mai ai. Dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru. Ei au fost prinși într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârșit. Și oamenii care sunt pragmatici și raționali ar trebui să înțeleagă asta: România nu își mai permite să plătească acești bani, nu-și permite să mai aibă pensionari speciali. Nu avem cum! Iar dacă banii ăia trebuie să se ducă la ei pentru că își dau sentințe, îi iau de undeva. Și îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente. Banii ăia nu se tipăresc și nu vin din aer. Vin de undeva. Și poate asta nu înțeleg oamenii: că atunci când primești privilegii, cineva e lăsat în urmă. Poate că ar trebui să ne întoarcem puțin la conștiința de cetățeni: orice privilegiu are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură.”
Într-o postare anterioară, Ana Birchall arăta că Oana Gheorghiu poate sesiza, de asemenea, organele penale, invocând articolul 268 din Codul Penal cu privire la „inducerea în eroare a organelor judiciare”.
„Doamna vicepremier Oana Gheorghiu poate sesiza, la rândul ei, organele de urmărire penală:
Art. 268 Cod Penal: Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
De reținut că, în conformitate cu legea, la solicitarea procurorului general al României, doar Președintele României poate cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului care nu este și membru al Parlamentului.
Este adevărat că Parchetul General poate fi sesizat de orice persoană, inclusiv de CSM.
Oare ce va face Președintele României?!
Când Lia Savonea lua cu asalt ÎCCJ, președintele a tăcut, deși putea merge legal, inclusiv la plenul CSM!
I-am și recomandat atunci să meargă la CSM!
A refuzat deși în continuare cred că ar fi făcut bine dacă mergea la CSM și dădea un mesaj pentru magistrații onești din sistemul judiciar!
Parcă trăim iar în paradigma « De ce eu? » - filmul lui Tudor Giurgiu despre cazul procurorului Panait.
Judecatorilor și procurorilor onești le este frică să spună ce presiuni sunt în sistemul judiciar.
Așa cum am tot spus, România are nevoie de o justiție funcțională care să scoată țara din ghearele corupției organizate și a politicii furtului!”, a mai precizat Birchall într-o altă postare publicată pe pagina sa oficială de Facebook.
