Redevențele se negociază și renegociază peste tot în lume. Mai puțin în România

Pe când eram reporter l-am întrebat pe ceva ministru de Externe când se renegociază redevențele cu OMV. Omul a început să zbiere efectiv, era isterizat cu totul. După mulți ani am aflat că familia lui încasa bani de la OMV, așa că întrebarea mea cel mai probabil a auzit-o „când renunțați la purcoiul suplimentar de bani?” În sfârșit, istorie antică.

Ideea este că redevențele se negociază și renegociază peste tot în lume. Mai puțin în România. Nu știm cauzele acestui fenomen, posibil să fie de la încălzirea globală, posibil ca hârtiuța pe care scrie cum se renegociază redevențele să se fi lipit de contractul Bechtel și s-a dus dracului de n-o mai găsește nimeni, chestii complicate.

Și-mi amintesc de jurnalul premierului Armand Călinescu din perioada când negocia cu nemții tratatul economic prin martie 1939. Călinescu era furios că funcționarii români nu-i puteau furniza niște cifre clare referitoare la economia României, iar nemții erau permanent mult mai bine informați decât el. Însă Călinescu știa cel puțin pe unde și cum se produc bani în România. În ziua de azi nimeni nu pare să știe asta - sau cine trebuie știe cum și unde se produc bani în România, doar că nu are voie să se atingă de acele circuite financiare. Care îndrăznește să ridice un degețel în direcția aia e curentat electric și instantaneu. Ori primește și el niște firimituri de-acolo și nu vrea să renunțe la ele.

Așa se face că de câte ori vine vorba de mărirea veniturilor statului discuția merge exclusiv spre impozitarea muncii/ tăieri salariale, taxarea pensiilor. Cu biciul pe poporeni! - ăsta e strigătul de luptă al jupânilor căftăniți. Redevențe? Alți bani care circulă masiv din România spre zări albastre? Nu facem noi d-astea șefu! noi suntem băieți cuminți, nu ne tăiați de pe listă... Lasă că ne descurcăm, mai luăm de la siromahi, făcem să fie bine...