"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După ocuparea și lichidarea Republicii Populare Ucrainene și născocirea, pe stârvul ei, a așa-zisei Republici Sovietice Socialiste Ucrainene, Moscova a făcut mai multe gesturi de bunăvoință pentru ucraineni, încercând să le demonstreze că rușii le-ar fi ”prieteni” și ”frați”.
În special, după încheierea domniei lui Stalin, care a fost și una dintre cele mai sângeroase epoci din istoria Rusiei (indiferent de numele pe care aceasta l-a purtat), elita rusofonă de la Moscova a decis să vină în întâmpinarea popoarelor subjugate, în special a ucrainenilor. Sub Stalin și Lenin, ucrainenii au fost supuși celor mai mari represiuni și crime din toată perioada apartenenței forțate la URSS.
Lucrurile au fost relaxate considerabil atunci când la Kremlin au fost aduși etnicii ucraineni Hrușciov și Brejnev. Deși dezrădăcinați și renegați, fiind mai mult ruși-sovietici decât ucraineni (Hrușciov încă mai avea obiceiul să poarte cămașa tradițională ucraineană Vîșîvanka), totuși în perioada lor, poporului ucrainean din RSSU i s-a oferit posibilitatea să răsufle mai ușor după atâtea și atâtea deportări, represiuni și crime cu caracter genocidar precum Holodomorurile.
Mai mult, a existat și o anumită toleranță pe scară largă față de limba ucraineană, care era indezirabilă și văzută drept un așa-zis element al “naționalismului” și “separatismului ucrainean” în perioada lui Stalin. Cu un mesaj similar de “toleranță, “frăție”, “cunoaștere” și “bunăvoință” ar putea veni potențialii urmași, de etnie ucraineană sau născuți în Ucraina, ai dictatorului ucrainofob V. Putin.
Vorbim, mai exact, despre colaboraționistul și trădătorul ucrainean din Herson, Volodimir Saldo (travestit de ocupanții ruși în așa-zis “guvernator” al Hersonului), și Kirill Dmitriev (n. 1975), numit de V. Putin drept negociator special al Kremlinului la discuțiile cu americanii. Aceste două personaje legate etnic și originar de Ucraina se bucură, în ultima perioadă, de o atenție considerabilă din partea presei rusești, atât a celei de propagandă, cât și a celei necontrolate de stat.
Atât Saldo, cât și Dmitriev, în virtutea originii etnice sau a unei apartenențe a lor la Ucraina, ar putea să pozeze în “prieteni” și “simpatizanți” ai poporului ucrainean din postura de potențiali succesori ai dictatorului V. Putin. Dictatorul rus este individul care, în raport cu Ucraina și poporul ucrainean, duce o politică distructivă, atât discursiv cât si faptic. Politica lui V. Putin în raport cu Ucraina, ucraineni, identitatea și limba ucraineană este o continuare a politicii genocidare a lui Stalin, dar și a viziunii filosofului său preferat, nazistul rus Ivan Alexandrovici Ilyin, despre deznaționalizarea și asimilarea ucrainenilor.
La un moment dat, precum s-a întâmplat și în URSS, elita rusească va dori “să schimbe placa”, măcar aparent, cum a mai făcut-o în repetate rânduri. Dacă nu le-a reușit prin război și ocupație, ei bine, rușii vor încerca să îi cucerească și să îi atragă pe ucraineni prin ”diplomație”, chiar cu mâinile unor “ucraineni”, urmând schema Hrușciov-Brejnev.
Dintre toți colaboraționiștii și trădătorii ucraineni din teritoriile ucrainene ocupate temporar de Rusia, V. Saldo, care a servit mulți ani ca funcționar și primar de Herson în perioada ucraineană de dinaintea invaziei ruse, fiind și un bun cunoscător al limbii ucrainene, a avut cele mai multe întrevederi cu dictatorul de la Kremlin, V. Putin, ultimul vâzând în el o persoană de încredere în contextul politicii anexioniste rusești de așa-zisă “adunare” a așa-ziselor “pământuri ancestrale”.
Mai recent, Saldo a fost numit președinte al “filialei din Herson” a Partidului lui V. Putin, “Rusia Unită”, și a spus (bineînțeles, a mințit, realitatea fiind alta) că autoritățile rusești din partea ocupată a Hersonului vor păstra limba ucraineană în regiune, argumentând că Rusia este o “țară multiculturală și multinațională” (detalii AICI și AICI).
Născut la Kyiv, dar plecat din Ucraina pentru totdeauna după destrămarea URSS, la fel ca mulți alți etnici ruși, Kirill Dmitriev este o altă figură politică care ar putea să joace rolul de viitor conducător al Rusiei, succesor al dictatorului V. Putin. Ca și Saldo, Dmitriev este un apropiat al lui V. Putin și al familiei sale, fiind mai recent nominalizat drept negociator din partea Kremlinului la discuțiile cu americanii.
Kirill Dmitriev, cu studii superioare la instituții prestigioase: Universitatea Stanford, Universitatea Harvard, Foothill College, Şcoala de Afaceri Harvard, a avut, recent, un conflict neașteptat cu șeful diplomației ruse, bâtrânul KGB-ist Serghei Lavrov, acesta arătându-și iritarea față de prezența primului la negocierile cu americanii. Iar toată “bălăceala” a avut loc chiar de față cu delegația americană la negocierile din Arabia Saudită. Pe lângă faptul că a arătat, probabil fără să vrea, partenerilor americani și întregii lumi, la ce “nivel” a ajuns diplomația rusă, Dimitriev este și primul oficial rus care a “admis” posibilitatea oferirii “anumitor garanții de securitate” Ucrainei după încheierea războiului în curs. Acțiunile și declarațiile “îndrăznețe” ale lui Dmitriev ar putea să arate comunității internaționale nu doar lipsa unei unități rusești (între oamenii Kremlinului, țarul V. Putin, Ministerul de Externe rus, Armată etc., să ne amintim de remanierea lui Șoigu), ci și să creeze posibile breșe în interiorul dictaturii lui V. Putin.
Mai multe voci ale opoziției ruse, dar și jurnaliști din Ucraina, precum Dmitro Gordon, sunt de părere că Kirill Dmitriev este un succesor probabil al lui V. Putin la Kremlin, precum și “omul lui Trump”. Conform acestora, Dmitriev este apreciat nu doar datorită calităților sale antreprenoriale (este un cunoscut antreprenor, investitor rus și internațional), ci și datorită abilităților diplomatice și intelectuale. D. Gordon consideră că Dmitriev ar putea, la un moment dat, condiționat, după preluarea puterii, să ducă la bun sfârșit Perestroika gorbaciovistă în Rusia (mai multe detalii AICI).
