EXCLUSIV: Cum înghite China, cu ”blândețe”, Rusia lui Putin, care a ajuns mai dependentă ca niciodată de comuniștii de la Beijing. ”Crimeea e a ta, Siberia e a noastră!” – culisele expansiunii chineze în Rusia / Anna Neplii

De  la an la an, propaganda rusă insistă că Ucraina ar fi devenit o așa-zisă ”colonie” a Occidentului, în special a Statelor Unite. Dincolo de minciuna narațiunii, aceasta e elocventă pentru modul în care rușii cred că văd o așchie în ochii altcuiva, dar refuză să vadă bușteanul din ochii lor.  

Prin urmare, voi începe o serie de articole privitoare la relațiile ruso-chineze, care vor trata, în principal, despre modul în care China comunistă înghite, cu ”blândețe”, Federația Rusă.

Dependența economică de Beijing

În realitate, așa-numitul Orient Îndepărtat rus a fost cândva parte a imperiului chinez. Prin urmare, uneori, în China reîncep discuțiile despre faptul că o anumită parte a pământurilor sale nordice au ajuns între granițele Rusiei țariste din cauza tratatelor ilegale și a slăbiciunii guvernului dinastiei Qing. De asemenea, așa-zisa republică Tuva (parte a Federației Ruse) – unde s-a născut Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării – a făcut parte din imperiul chinez până în anii ‘20 ai secolului trecut. Aceste nostalgii ale chinezilor nu au o continuitate concretă în politicile Bejingului, care, în prezent, e concentrat pe direcția Sud. 

Orientul Îndepărtat 

În doctrina militară a Federației Ruse, Orientul Îndepărtat e definit ca o regiune foarte importantă din punct de vedere strategic, care necesită întăriri militare constante. E drept, până de curând, Rusia a tot întărit efectivele și logistica militară din Orientul Îndepărtat, însă, în urmă cu doi ani, în contextul invaziei la scară largă a Ucrainei, Kremlinul a fost nevoit să retragă atât o parte semnificativă a echipamentelor de la granița cu China, cât și o mare parte din forța de muncă pe care o comasase în zonă.  

În schimb, încă din 2017, chinezii au amplasat la aceeași graniță, în provincial Heilongjiang, rachete balistice intercontinentate Dongfeng-41, care pot să lovească ținte aflate la o distanță de 14.000 kilometri, totodată fiind capabile să transporte 10-12 focoase nucleare.

Cu toate acestea, în realitate, China nu are nevoie să-și folosească puterea militară împotriva Rusiei. Mai mult: apropierea de Federația Rusă este benefică pentru Beijing din punct de vedere economic. China e primul partener economic al Rusiei, în timp ce aceeași Rusie e abia al zecelea partener economic din perspectiva Beijingului.   

La prețuri destul de mici, Rusia exportă o varietate de materii prime în China: în special petrol, gaze, diverse minereuri, lemn și produse agricole. În același timp, Beijingul exportă în Rusia o serie de produse cu valoare adăugată ridicată, captând piețele de consum – cele mai exportate sunt produsele electronice. 

Evident, cel mai exportat produs rusesc în China este petrolul. Potrivit Reuters, în 2023, Rusia a livrat un record de 107,02 milioane de tone metrice de țiței, ceea ce înseamnă echivalentul a 2,14 milioane de barili pe zi.

Cu toate că și exporturile de gaze au crescut rapid, până la sfârșitul anului 2023, acest lucru a putut compensa doar 11% din volumele pe care Gazprom le-a furnizat anterior Europei. 

Potrivit Băncii Centrale a Rusiei, în 2023, volumul livrărilor de gaze din Federația Rusă către China (prin intermediul conductei de gaz Siberia) a crescut la 23 de miliarde de metri cubi. Adică, vorbim de o creștere de 1,5 ori comparativ cu situația precedentă. În același timp, tot în cursul anului trecut, Gazprom a redus livrările către statele Uniunii Europene cu 38 de miliarde de metri cubi.

Își va vinde Rusia teritoriul Chinei, din nou?

Potrivit mai multor think tank-uri, investițiile Chinei în Rusia ajung la 58 de miliarde de dolari. Principalele domenii de interes ale Beijingului sunt: industria petrolului și a gazelor, agricultura, ingineria mecanică și infrastructura de transport. 

Ar trebui să fie limpede pentru toată lumea că intrarea plenară a Chinei în economia rusă nu ar fi putut avea loc fără permisiunea lui Vladimir Putin și a altor nume grele de la Kremlin. Unul dintre marii lobbyști a fost ”prietenul judo” al lui Putin, oligarhul Ghenadi Timcenko, care a condus Consiliul de afaceri ruso-chinez în 2014. 

În timp ce câștigă baban din relațiile economice cu Moscova, China ciuntește în permanența teritoriile statelor din jur, inclusiv teritoriul actual al Federației Ruse. O metodă predilectă de care face uz Beijingul este introducerea diverselor teritorii ca parte a disputelor referitoare la reglementarea graniței. Din pricina acestor practici, în ultimii 20 de ani, China comunistă și-a sporit suprafața cu 16.000 de kilometri pătrați în detrimentul acordurilor cu Rusia și trei state din Asia Centrală. 

În 1996, China, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan, precum și Rusia, au semnat un acord privind creșterea măsurilor de consolidare a ”încrederii” în regiunile de frontieră, stabilindu-se o prezență militară redusă în zonă. Totuși China a reușit să ridice problema teritoriilor în litigiu, întrucât granița sovieto-chineză a dispărut. 

În 2005, ca urmare a delimitării graniței, Rusia a pierdut 337 de kilometri pătrați în favoarea Chinei, frontiera fiind trasată de-a lungul centrului Râului Amur. Cu un an înainte ca Putin să semneze tratatul privind noua demarcare a frontierei, Rusia a încercat, demonstrativ, să anexeze insula ucraineană Tuzla, prin construirea unui baraj între partea rusă și insulă. Acea regie kremlinopată a fost menită să mascheze pe plan intern pierderea teritoriilor rusești în favoarea Chinei.

În 2008, la doar o lună după semnarea acordului final privind demarcarea graniței dintre Rusia și China, Kremlinul a declanșat războiul din Georgia.

Să nu uităm nici că, în 1991, Rusia a predat Chinei insula Damansky (situată între Khabarovsk și Vladivostok), din cauza căreia, în 1969, aproape că a început un război între URSS și vecinul său estic. 

O altă schemă uzitată din plin de comuniștii chinezi este confiscarea teritoriilor ca urmare a unui contract de închiriere – un exemplu ilustrativ de folosire a unui astfel de instrument este Sri Lanka.

Cu două săptămâni înainte de invadarea la scară largă a Ucrainei, Putin și-a făcut apariția la Jocurile Olimpice de la Beijing, la 4 februarie 2022, aducându-i omologului Xi Jinping un acord de furnizare de gaze. În condițiile în care numeroasele acorduri privind gazele dintre Rusia și China sunt clasificate, nu se știe cu siguranță despre ce este vorba în acesta.   

Totuși nu este profitabil pentru Rusia să vândă gaze prin conducte către China. Pentru că la acele latitudini există puțin gaz, este scump să-l produci și e costisitor să construiești noi conducte. Prin urmare, ipotetic, China ar putea finanța construcția unei noi infrastructuri de gaze și ar putea introduce o mică clauză în acord, ca în caz de neplată, teritoriul aflat sub această infrastructură să treacă sub control chinez. 

După cum o arată experiența portului internațional Hambantota din Sri Lanka, o astfel de schemă chinezească poate funcționa cu succes. Finalmente, administrația locală nu a putut să-și plătească datoriile pentru noul port, așa că cea mai mare parte a teritoriului portului a fost închiriată Chinei pe o lungă perioadă de timp. În prezent nu se știe exact ce se află acolo, însă există suspiciuni că ar exista o bază militară.

Încă o dată, devine clar că Rusia e dependentă economic de China. Este însă dificil de spus dacă va fi forțată, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, să-și vândă din nou teritoriile către China.  

Fondul Național de Asistență Socială al Rusiei a trecut la yuan ca monedă principală

Asta deși, recent, Fondul Național de Asistență Socială al Rusiei (parte a mecanismului de pensii pe termen lung pentru ruși, fondurile fiind folosite, de asemenea, pentru a stabiliza situația pe piața de valori) a trecut la yuan ca monedă principală (în proporție de 60%, aurul și rubla ocupând restul de 40%). Așadar, în Fondul Național de Asistență Socială al Rusiei nu a mai rămas nicio monedă occidentală. 

Tipărirea de bani. Și hiperinflația 

Este cunoscut că, de-a lungul istoriei moderne și contemporane, Rusia a tot tipărit bani pentru a-și susține războaiele. Așa este acoperit peste 50% din costul războaielor rusești. Asta în timp ce vastul rest al lumii civilizate finanțează războaie în detrimentul datoriilor, în special a datoriei interne. Ca urmare a acestei abordări, după războaie, în Rusia explodează hiperinflația.

Evident că, la începutul lui 2022, în debutul invaziei la scară largă, Rusia și-a pornit tiparnița pentru a produce parte din banii necesari războiului de ocupație din Ucraina. Amploarea problemei nu e cunoscută cu exactitate și probabil că așa va rămâne o perioadă, întrucât Rusia își ține la secret statisticile financiare.

China, rusoaicele și expansiunea prin agricultură

Revenind la subiectul expansiunii chineze, a se remarca numărul mare și într-o creștere rapidă a chinezilor care trăiesc în Rusia. Această situație se datorează, în principal, agriculturii din Orientul Îndepărtat și Siberia, a cărei dezvoltare nu ar fi posibilă fără o expansiune agricolă a Chinei.

Orientul Îndepărtat ocupă 36% din întreaga țară, dar populația acestei regiuni reprezintă doar 4,44% din populația totală a Rusiei (142 milioane de oameni). Totuși, conform raportului ONU privind populația, până în 2025, numărul de locuitori din zisul Orient Îndepărtat va fi redus la 4,7 milioane. În același timp, aproximativ 40 de milioane de chinezi locuiesc de cealaltă parte a graniței, în provincia Heilongjiang.

Potrivit datelor oficiale, în prezent există aproximativ 450.000 de chinezi în Rusia. Cu toate acestea, conform informațiilor neoficiale, numărul acestora ajunge la 5 milioane. 

”În Regiunea Autonomă Evreiască (la granița cu provincia Heilongjiang – n. red.), aproximativ 40% din terenul fertil este administrat de chinezi. Dacă va continua așa, se va vorbi despre schimbarea denumirii districtului în ‹Cartierul autonom chinezesc›”, avertiza un ziar japonez.  

Sunt atât de mulți chinezi stabiliți în regiunile de graniță rusești, încât limba chineză este introdusă legal la egalitate cu limba rusă. De exemplu, în aceeași Regiune Autonomă Evreiască, până și site-urile web guvernamentale sunt disponibile în limba chineză.        

Pe lângă această migrație chineză spre Rusia, desigur că există cupluri / familii mixte. Iată ce a spus unul dintre muncitorii chinezi, citat de un ziar japonez: ”Chinezii au o consolare – sunt iubiți de femeile locale”

”Aici sunt mulți muncitori chinezi care nu beau și au bani, așa că sunt populari printre rusoaice. Trei dintre prietenii mei s-au căsătorit deja cu rusoiaice”, a explicat acesta.

Împreună, atât timp cât există interese comune și un dușman comun 

În Rusia există preocupări tot mai mari cu privire la apropierea de China. Principalele motive sunt:

– Adâncirea decalajului dintre cele două state în dezvoltarea economică și tehnologică. Dimensiunea întregii economii ruse este egală cu provincia Jiangsu din sudul Chinei.

– Creșterea influenței geopolitice a Beijingului în Asia Centrală, Transcaucazia și Africa și proiectul Belt and Road, care a eclipsat complet așa-zisa Uniune Economică Eurasiatică a Rusiei.  

– Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO), unde Beijingul e numărul 1, e o structură mai importantă și mai eficientă decât Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) condusă de Moscova. 

–  Ambițiile specifice ale Chinei pentru Arctica.

– Creșterea potențialului militar al Beijingului, care schimbă diametral raportul de putere, și asta NU în favoarea Rusiei. 

– Intensa răspândire ”soft power” chineză în Rusia. La polul opus, numărul total al rușilor din China e de aproximativ 50.000.      

Dincolo de aceste aspecte, Rusia și China sunt unite de marele inamic comun – Statele Unite și NATO. E motivul pentru care, în 2019, China, Rusia și Iran au convenit asupra unei ”alianțe” strategice informale. În realitate, scopul unei astfel de alianțe e acela de a stabili o ordine mondială multipolară cu accentul pus pe un anumit tip de regionalism, atunci când una sau altă putere controlează ”sferele de interes” din jurul ei.

”Aliații”. Și cooperarea

În general însă, este incorect să numim China și Rusia ”aliați”. Și asta din cel puțin două motive: 

– Conform Constituției sale, China nu poate avea aliați militari, însă își păstrează cooperarea și poate sprijini un stat loial atunci când se află sub presiune internațională. 

–  Vladimir Putin a anunțat public imposibilitatea unei alianțe militare cu China. 

Prin urmare, Moscova și Beijingul cooperează atâta timp cât își îndeplinesc interesele naționale. Asta în condițiile în care China a devenit cel mai mare adversar economic al Statelor Unite, având ambiții de supremație, iar Rusia încearcă să se opună geopolitic Washingtonului, căutând răzbunare pentru pierderea Războiului Rece și prăbușirea URSS. Părțile își acceptă, de asemenea, interesele geopolitice reciproce: Rusia sprijină intenția Chinei de a anexa Taiwanul, iar China rămâne ”neutră” în ceea ce privește războiul de ocupație pe care Rusia îl poartă în Ucraina. Dar de îndată ce interesele vor deveni divergente, cooperarea va fi distrusă.