Controversatul ambasador al Federației Ruse la București, kaghebistul Valery Kuzmin, pe care autoritățile române refuză să-l expulzeze, deși are constant revoltătoare și periculoase declarații publice antiromânești, își prezintă cu mândrie, pe pagina oficială a Ambasadei, diploma „de excelență”, primită din partea lui Petru Ignatencu, un pretins președinte al Asociației Militanților pentru Pace, Egalitate și Progres Social „Scânteia”.
Pe cartonul respectiv, înmânat, zilele trecute, pentru „promovarea excelenței în diplomație”, apar două figuri sinistre ale PCR: bolșevicul Gheorghe Gheorghiu Dej și dictatorul genocidar Nicolae Ceaușescu, ambii vinovați de crime în masă contra poporului român.
Ignatencu se autointitulează în rețelele de socializare „omul roșu”, declarându-se secretar general al „noului” Partid Comunist Român. Organizează „parastase” la mormântul sinistrului dictator Nicolae Ceaușescu de mai mulți ani, este mare admirator al Dianei Șoșoacă și transmite în direct pe Facebook dintr-un studio amenajat ca un salon de psihiatrie: drapelul României alături de steagul roșu cu secera și ciocanul și potretele lui Dej și Ceaușescu.
Potrivit unui articol publicat de Gândul, Ignatencu este un fost taximetrist pe care PCR nici măcar nu l-a acceptat în rândurile sale în așa-numita „epocă de aur”.
Gheorghe Gheorghiu Dej a fost primul lider comunist al României, din 1947 până la moartea sa în martie 1965, impunând un regim de teroare soldat cu decimarea elitelor. Toţi opozanţii au fost aruncaţi în închisori sau trimişi în lagăre de muncă precum Canalul Dunăre Marea Neagră sau minele de plumb din Maramureş. Aplicând în România reţeta pe care Stalin a urmat-o în URSS, Dej a constituit un adevărat gulag românesc - un sistem de închisori şi lagăre de muncă forţată pentru exterminarea celor consideraţi duşmani ai comunismului sau ai lui personal. Peste jumătate de milion de români şi-au găsit sfârşitul în închisorile şi lagărele lui Gheorghiu-Dej.
Regimul sinistrului Nicolae Ceaușescu, chiar dacă mai puțin obedient față de Moscova, a fost la fel de brutal, controlând fiecare aspect al vieții cetățenilor prin teroarea instaurată de organul său represiv, Securitatea. În anii 1980, pe fondul difcultăților economice combinate cu ambiția absurdă a odiosului Nicolae Ceaușescu de a achita datoria externă, populația a suferit lipsuri cumplite, fiind înfometată, ținută în frig, cu gaze, carburant și energie electrică drastic raționalizate. Asta în completarea absenței drepturilor la alegeri libere, exprimare, liberă circulație. Nu existau metode contraceptive, iar avortul fusese interzis prin lege astfel că multe femei au murit alegând să facă întreruperi de sarcini în clandestinitate și condiții igenice precare. De asemenea, căminele care au găzduit copii abandonați erau supraaglomerate, iar condițiile atât de proaste încât mulți dintre ei, mai ales cei cu dizabilități, au murit pe capete. Cercetători și istorici care au investigat morțile din acele cămine au concluzionat recent că a fost vorba de o exterminare în masă. PODUL a scris AICI.
PODUL a scris în repetate rânduri că Valery Kuzmin ar trebui expulzat. Am explicat și de ce. Detalii AICI
Ambasadorul Rusiei genocidare a emis, în ultimele zile, mai multe declarații care ar trebui să determine autoritățile române să tranșeze situația lui și să-l trimită acasă la tătucul Putin.
Astfel, săptămâna trecută, după ce a aberat că asistența militară acordată de România regimului de la Kiev „este inadmisibilă” și că gestul Bucureștiului se va solda cu „consecințe”, referindu-se la tezaurul României confiscat de Moscova, Kuzmin a delirat că Rusia nu numai că nu ne datorează nimic, ci dimpotrivă, a iertat România de datoriile pe care le avea.
Catalogând tezaurul drept o pisică moartă pe care românii o scot din când în când de la naftalină, kaghebistul a relatat o „anecdotă” tovărășească: „Tovarăşe, i-ar fi spus Brejnev lui Ceauşescu, trebuie să vă spun, ca de la comunist la comunist, că trebuie să uitaţi de tezaur. Pentru că, aşa cum scrie şi în documentele juridice, ca rezultat al tuturor activităţilor ce intră în responsabilitatea României, România are o datorie mai mare către Rusia decât are Rusia către România. Dar nouă nu ne trebuie această datorie de la voi. Vă iertăm de această datorie”.
Kaghebistul Kuzmin s-a referit și la atrocitățile din orașul ucrainean Bucea (Bucha), acuzând că, „după ce a început operaţiunea specială din Ucraina, România a fost între primele ţări care a definit această operaţiune drept agresiune şi cu spume la gură a început să dea vina pe Rusia. Inclusiv putem să ne amintim şi incidentul de la Bucea, nu vreau să zic cine exact, dar ei au dat vina pe Rusia, direct, fără nicio investigaţie”. Ambasadorul KGB a susținut că tot ce s-a întâmplat la Bucea „a fost organizat de agenţiile de PR din Ucraina şi Marea Britanie”.