EXCLUSIV. Podul.ro a intervievat o coordonatoare a ”Zla Mavka” (”Fecioara Rea”) – mișcarea de rezistență a femeilor ucrainene din teritoriile ocupate de ruși, ramificațiile acesteia întinzându-se până în Crimeea. Dezvăluiri despre lupta în clandestinitate. ”Nu vreau flori, vreau Ucraina mea!”

Podul.ro a reușit să o intervieveze, în exclusivitate absolută, pe una dintre coordonatoarele ”Zla Mavka” (”Fecioara Rea”) – mișcarea de rezistență a femeilor ucrainene din teritoriile ocupate de Rusia. Inițial având centrul în Melitopol, de-a lungul ultimului an, organizația a reușit să-și extindă aria de acțiune, ramificându-se în Donețk, Luhansk și chiar în Crimeea, în special făcându-se remarcată în centrele urbane. Indiferent de mijloace folosite, iată că ucrainencele luptă în clandestinitate cot la cot cu bărbații lor, chiar dacă de cele mai multe ori acestea aleg o rezistență non-violentă. Dacă activitatea clandestină e descoperită, riscurile sunt enorme (de la umilințe publice și detenție politică până la asasinat). 

Uneori, femeile din rezistență se ocupă cu distribuirea informațiilor, alteori sunt angrenate în procesul de strângere al acestora, ambele activități fiind esențiale în teritoriile ocupate. Nu de puține ori, dând dovadă de un curaj ce trebuie subliniat, ele împrăștie manifeste sau le lasă mesaje oricilor pe ziduri, amintindu-le în permanență că nu sunt bineveniți pe pământurile ucrainene. 

”Nu vreau flori, vreau Ucraina mea!” – este doar unul dintre numeroasele mesaje. Mai multe caricaturi o înfățișează pe tânăra Mavka (anima asumată ca identitate grafică) bătând un soldat rus care încearcă să o curteze cu un buchet de flori. 

Pe site-ul organizației Zla Mavka există și un anunț de avertizare postat în numele mamelor ucrainene pentru ocupații ruși care nu-s în stare să-și țină mădularele în nădragi: ”Ei nu știu niciodată dacă Mavka e lângă ei. Ar trebui să le fie frică să ne curteze pentru că, cine știe cum se va termina seara și ce surprize îi așteaptă după ‹comunicarea plăcută›” – detalii pe Zlamavka.com. 

Un alt avertisment deseori folosit de Zla Mavka anunță următoarele: ”Fecioarele se află pretutindeni în teritoriile ocupate de inamic, auzim și vedem totul. Ne-am ascuțit auzul și văzul. Tot ce vedem și tot ce auzim trimitem în orașele libere și la armata ucraineană. Unde locuiesc rușii, ce transportă, în ce taverne intră, ies și când – tot ce poate fi util pentru a-i ajuta pe băieții noștri din Forțele Armate ale Ucrainei. În mod special nu-i vom uita pe colaboraționiști”.

Recent, ucrainencele din rezistență au anunțat că au organizat operațiunea numită ”Kuhnya Mavki” (”Bucătăria Fecioarei”): neputând să procure în timp util otrava necesară pentru a-i ucide pe câțiva militari ruși care au luat masa într-un local dintr-un oraș ocupat, cel mai probabil Melitopol, totuși una dintre femei a reușit, având acces la bucătăria respectivă, să le toarne în mâncare o cantitate considerabilă de laxative. 

,,Multe colaboratoare își doreau ca aceasta să pună otravă în mâncare. Dar, în primul rând, nu este foarte ușor de găsit otravă corespunzătoare pentru astfel de situații (deși am fi putut improviza ceva) și, în al doilea rând, dacă să pui sau nu otravă e o chestiune etică complexă. Una este să forțezi ocupantul să facă o greșeală și alta e să-l omori deliberat. Noi nu eram pregătiți pentru asta. Am adăugat laxative, nu otravă, pentru că nu suntem criminali ca rușii. Uciderea ocupanților este sarcina Forțelor Armate, noi putem să-i facem să se cace pe ei și prin acțiuni non-violente. Din nefericire, sau poate din fericire nu am văzut rezultatele, dar ni s-a spus că totul a fost așa cum trebuia să fie. A fost un eveniment unic”, a anunțat  Zla Mavka la momentul respectiv – detalii AICI. 

Vă invităm să citiți și să distribuți acest interviu:

Constantin Dicusar: În primul rând, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne acordați acest interviu special.

Zla Mavka: Și eu vă mulțumesc!

Constantin Dicusar: Vă rugăm să ne spuneți cum a început totul. Când v-ați decis să creați o mișcare de rezistență a femeilor ucrainene?

Zla Mavka: Totul a început încă din primele zile ale ocupației rusești. Am încercat să ne opunem ocupanților, am ieșit la mitinguri, dar acestea au fost rapid înăbușite. Apoi a devenit înfricoșător să vorbești cu voce tare, oamenii dispăreau, oportunitățile deveneau din ce în ce mai puține - Rusia a venit să ne ,,elibereze" de viața bună. Singura modalitate de a le rezista era să ajutăm diverse mișcări de rezistență, femeile partizane. După un an de ocupație, eu și prietenele mele am decis că suntem pregătiți să ne creăm propria mișcare de rezistență. Ne-am dat seama mai mult decât oricine că viața femeilor în timpul ocupației era deosebit de dificilă. Am vrut să le spunem ocupanților ce credeam despre ei, că nu erau bineveniți aici și că Rusia nu va fi niciodată aici. Așa că, stând în bucătărie, am inventat Zla Mavka, am creat primele afișe și, după câteva luni, am primit mesaje de la femei, fete din alte orașe ucrainene ocupate și din Crimeea. Am devenit din ce în ce mai mulți, numărul acțiunilor noastre și geografia noastră a crescut. Iată așa a luat naștere mișcarea de rezistență a femeilor împotriva ocupanților ruși "Zla Mavka".

Podul.ro: Ați putea să ne spuneți câteva dintre orașele ocupate din Ucraina în care activează mișcarea dumneavoastră?

Zla Mavka: La moment, în toate marile orașe ocupate ale Ucrainei. Avem multe activiste din Crimeea, iar mai recent, ni s-au alăturat fete din regiunile Luhansk și Donețsk.

Podul.ro: Cum are loc acest proces?

Zla Mavka: Primim mesaje de la diferite fete și femei care sunt dispuse și pregătite să ni se alăture. Ele aleg care dintre acțiunile noastre le pot face și cum ne pot ajuta. Totul se întâmplă în mod anonim. Uneori doar distribuie informații, alteori vor doar să vorbească cu cineva care cu siguranță nu le va da de gol și, cel mai important, le va înțelege, iar cele mai curajoase ies pe străzi și lasă mesaje orcilor.

Podul.ro: Din experiența altor popoare aflate sub ocupație - există două tipuri de rezistență, violentă și non-violentă: în cazul dumneavoastră, în cazul femeilor ucrainene în general, care dintre ele sunt preferabile?

Zla Mavka: Noi am ales să folosim metode non-violente.

Podul.ro: Au femeile anumite avantaje în desfășurarea unei campanii de rezistență în comparație cu bărbații ucraineni?

Zla Mavka: La început, probabil că au fost. Pentru că ocupanții ruși sunt destul de patriarhali de felul lor și nu se gândeau la femei ca la un fenomen de masă în rezistență. Dar, foarte repede, au trebuit să recunoască faptul că noi suntem. Acum, în opinia mea, nu există niciun avantaj. Perchezițiile, inspecțiile, intimidările se întâmplă în același mod pentru toată lumea.

Podul.ro: Având în vedere că vă aflați încă sub ocupație militară rusă - cât de populară este tendința de rezistență în general și cum este percepută de ucrainenii de acolo?

Zla Mavka: Este foarte populară. Credința că cineva aștepta Rusia aici, și că ar fi bucuroși de prezența ei, este un nonsens și opera propagandei rusești. Rușii organizează aici un adevărat genocid, eradicând tot ce este ucrainean, ocupându-se cu educarea politică a copiilor, privându-i de drepturile lor, oferindu-se chiar să le schimbe numele de familie cu unele mai "rusești". Chiar și după 2 ani de ocupație, oamenii nu sunt gata să renunțe și să se împace cu asta, oamenii continuă să lupte.

Podul.ro: Cei care aleg aceste metode non-violente de rezistență, dacă ar fi descoperiți de ocupanții ruși, ce riscă?

Zla Mavka: Depinde de o mulțime de factori. În orice caz, nu va exista un proces echitabil sau ceva de genul acesta. În cel mai bun caz, te vor pune să îți ceri scuze în fața camerei, să juri credință și să îți declari dragostea pentru Rusia. În cel mai rău caz, nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Podul.ro: Furnizarea de informații (inclusiv informații strategice și militare) despre inamic autorităților ucrainene. Cât de riscant este acest lucru - reușesc ocupanții ruși să monitorizeze spațiul informațional din teritoriile ocupate?

Zla Mavka: Știm cu certitudine că rușii ascultă și monitorizează totul. Și-au instalat turnurile etc., nu au existat niciodată atât de multe camere de supraveghere. Dar cred că oamenii care fac asta (și sunt mulți) știu ce fac.

Podul.ro: Aproape în fiecare zi Ucraina aruncă în aer o nouă bază militară, strategică sau de depozitare a echipamentelor ocupanților din orașele ocupate - este doar meritul armatei ucrainene, sau este și meritul vostru, partizanilor și partizanelor?

Zla Mavka: Fiecare își are propriile sarcini în această luptă. Armata ucraineană - să distrugă inamicul, partizanii - pentru a ajuta armata ucraineană, Zla Mavka - pentru a le reaminti ocupanților în fiecare zi că se află în Ucraina, că noi nu vom deveni niciodată Rusia și că ar fi bine să plece de aici. Să se întoarcă de unde au venit și să știe că și femeile de aici sunt gata să riposteze.