"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Revenirea Republicii Moldova în trupul Țării Mamă, România, este un ideal național pe care am convingerea că nimeni care are un minim de patriotism din această țară nu îl poate respinge.
A crede acum că românii de dincoace de Prut nu ar dori Unirea ori nu ar întinde o mână de ajutor fraților de peste Prut și astfel ar îmbrățișa ipocrita "neutralitate" este o teză complet falsă și care nu poate folosi decât propagandei rusești care a căutat permanent să distrugă unitatea celor două maluri românești ale Prutului.
Suntem o țară europeană membră a NATO și UE; nu avem niciun motiv să ne temem de agresiunile hibrid ale Rusiei, de toata propaganda toxică din est și în general de toate diversiunile prin care vedem cum se încearcă ruperea punților tot mai trainice dintre București și Chișinău.
În rest personal m-am săturat de aruncarea în spațiul public a unor teorii ale "naționalismului antinațional" prin care ni se explică faptul că e bine să "ne vedem de sărăcia noastră" și să ne temem de ruși.
Nimic mai fals de atât, România și Republica Moldova au un destin comun iar Unirea, la fel precum integrarea europeană a Republicii Moldova, reprezintă deziderate concrete, cu adevărat realizabile și profund benefice tuturor cetățenilor de pe cele două maluri ale Prutului, deziderate în care suntem chemați să credem!
Închei prin a spune din nou angajamentul public pe care l-am afirmat anul acesta de Ziua Unirii, 27 Martie, în Basarabia, la Ialoveni: Rușinea anului 1940 nu se va mai repeta niciodată!
