Propaganda Rusiei genocidare, revărsată masiv în presa italiană. Cazul ”istoricilor” kremlinopați Luciano Canfora și Angelo D’Orsi, doi comuniști notorii

S-a lăsat cu scântei, în direct, în emisiunea L'aria che tira a postului La7, între jurnalistul Federico Rampini și profesorul rusofil Angelo D'Orsi. ”Îmi pare rău că Rampini și-a asumat în totalitate punctul de vedere al NATO. Jurnaliștii și intelectualii ar trebui să se gândească la interesul poporului ucrainean. Zelensky nu este în măsură să îl reprezinte din moment ce își trimite poporul la măcel”, a debitat profesorul kremlinopat. 

Acesta a fost momentul în care Rampini, sătul de propaganda pro-rusă împroșcată cu nemiluita de D'Orsi, a răbufnit în direct: ”Cu ce aroganță îndrăznești să spui că ei vor muri pentru că așa îți spune cineva? Ai aroganța snoabă a celor care îi tratează pe oameni ca pe niște rudimente, imbecili, idioți, care își sacrifică viața pentru că cineva le spune să o facă, întrucât sunt manipulați de un lider. Rezistența eroică a poporului ucrainean este un fapt de masă”.

"Dar cu ce aroganță își permite un jurnalist, care este expert în toate și deci în nimic...”, și-a început răspunsul D'Orsi, dar nu și-a putut termina fraza.  

”Nu sunt expert în toate și nici în nimic, când cineva nu are argumente îi insultă pe ceilalți", a replicat Rampini.

”Acest război este purtat de armate, rezistența poporului este o invenție ideologică. Ar mai fi ceva de spus și despre ideea de națiune ucraineană, care este inventată”, a continuat D'Orsi, afișând îngălare – sursa AICI.  

Luciano Canfora, pe culmile putinismului 

Publicația ilfoglio.it le-a dedicat propagandiștilor rusofili Luciano Canfora și Angelo D'Orsi un articol în care a explicat cum acești doi profesori comuniști ”orbiți de antiamericanism sau pătați de vechea lor fascinație pentru Moscova, propagă minciuni, falsuri istorice și mistificări din belșug”. 

Războiul din Ucraina a produs un fenomen straniu: difuzarea de istorici falși. Aceștia sunt în mare parte profesori de tradiție comunistă, care, fie din anti-Americanism larvar, fie din pricina vechii lor fascinații față de Kremlin, confundă profesia cu milităria, apucându-se să colporteze reconstituiri mistificatoare sau complet inventate despre Ucraina, la fel ca propagandiștii ruși de proastă calitate care umblă aiurea prin emisiunile tv.  Două astfel de cazuri ilustrative sunt Luciano Canfora și Angelo d'Orsi. În cele ce urmează vă prezentăm concluziile jurnaliștilor de la publicația ilfoglio.it: 

“Canfora, istoric și filolog consacrat, care nu a încetat niciodată să recunoască măreția lui Stalin, a mers până la a spune, într-un interviu pentru Il Fatto quotidiano, că, ‹atunci când Di Maio a fost la Moscova înainte de război, la întoarcere, a remarcat dorința de pace a guvernului rus›. O declarație suprarealistă. La 17 februarie, ministrul italian de Externe s-a întâlnit cu omologul său rus Serghei Lavrov, care i-a transmis lui Di Maio ‹toată disponibilitatea Rusiei de a găsi o soluție diplomatică›. Mai puțin de o săptămână mai târziu, Rusia a invadat și bombardat Ucraina. Aceasta a fost ‹voința de pace› a lui Putin despre care vorbește Canfora. 

Într-un interviu acordat Riformista, Canfora a mers atât de departe încât a afirmat că ”fiul lui Biden este în afaceri cu Zelensky”. O altă minciună colosală, defăimătoare pe deasupra: Hunter Biden a fost în consiliul de administrație al unei companii energetice ucrainene, Burisma, înainte ca Zelensky să devină președinte. (…)

D'Orsi - un comunist agresiv

Angelo D'Orsi, un istoric de calibru mai mic decât Canfora, dar nu și pentru militantism (în urmă cu aproximativ un an a candidat la Primăria din Torino susținut de comuniști), într-un articol din Fatto quotidiano de la începutul lunii martie, vorbea despre ‹15.000 de morți în Donbas provocate de ucraineni în rândul populației rusofone și rusofile›. Un concentrat de falsitate: morții din Donbas sunt, într-adevăr, peste 14.000, dar nu toți provocați de ‹ucraineni› și nu toți în rândul ‹rusofililor›. Potrivit datelor ONU, din aprilie 2014 până la sfârșitul anului 2021, morții sunt clasificați astfel: aproximativ 4.400 în rândul forțelor armate ucrainene, aproximativ 6.500 în rândul milițiilor și aproximativ 3.400 în rândul civililor. Atribuirea întregii responsabilități unei părți și a tuturor victimelor celeilalte este o mistificare indecentă. (…)

Mai recent, D'Orsi, care a devenit o personalitate de televiziune din pricina fanfaronadei sale și care a fost relansat de canalele de propagandă ale lui Putin, cum ar fi Russia Today, a declarat, în timpul unei apariții la emisiunea Dimartedì a lui Giovanni Floris, descriind guvernul ucrainean ca pe o ‹cabală de naziști›. Apoi a delirat următoarele: ‹Regimul ucrainean l-a declarat pe Stepan Bandera erou național, iar Biserica Ortodoxă ucraineană l-a făcut sfânt! Știți acest lucru? Bandera a fost făcut mai întâi erou de către guvern și apoi sfânt de către Biserica Ortodoxă Ucraineană. Eu nu văd binele și răul, văd răul de ambele părți›. Din nou, acestea sunt două falsuri flagrante. Stepan Bandera este o figură controversată a naționalismului ucrainean: mai întâi colaborator al naziștilor, apoi întemnițat de aceștia în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen, înainte de a fi eliberat în calitate de antisovietic, în cele din urmă ucis, în 1959, de KGB. El este un simbol al naționalismului ucrainean, ale cărui bande s-au făcut vinovate de crime și pogromuri, folosit de propaganda lui Putin pentru a dovedi că la Kiev există un regim ‹nazist› din 2014. În orice caz, Bandera nu este un ‹erou național al Ucrainei›. El a primit acest titlu în ianuarie 2010, cu patru ani înainte de Euromaidan, de la președintele de atunci, Viktor Iușenko. Dar câteva luni mai târziu, în aprilie 2010, această onoare a fost anulată de un tribunal din Donețk. Ulterior, în decembrie 2018, parlamentarii au înaintat președintelui Ucrainei o cerere de acordare a titlului de ‹erou național› lui Bandera, dar aceasta a fost retrasă în august 2019. Așadar, Bandera nu este un ”erou național” și nici nu a fost făcut ‹sfânt› de către Biserica Ortodoxă Ucraineană. Aceasta este o invenție ridicolă. Asta și în condițiile în care Bandera nici măcar nu era ortodox: părintele Andryi, care a fost torturat și împușcat de sovietici, era un prezbiter al Bisericii Uniate și, prin urmare, catolic. (…)

Problema nu este că între Rusia și Ucraina, Canfora și D'Orsi nu văd ‹binele și răul›, ci că nu fac diferența între adevărat și fals. Iar acest lucru este deosebit de grav pentru cineva care este totuși un istoric”, scrie ilfoglio.it.