Profil de bestie: bolșevicul Martin Lacsis, unul dintre cei mai prolifici criminali ai CEKA

Autor al bloggului de istorie pereklichka.livejournal.com, Stanislav Smirnov a cercetat și coroborat mai multe documente din arhivele orașului Nijnii Novgorod privindu-l pe Martin Lacsis, cel care, alături de Dzerjinski, a stat la baza fondării CEKA, una dintre cele mai criminale structuri din istoria întregii omeniri. 

În cele ce urmează vă prezentăm informațiile prezentate de Stanislav Smirnov, acestea fiind bazate pe studiul minuțios al documentelor din arhivele și din bibliotecile ruse: 

Războiul civil și teroarea leninistă 

„Martin Lacsis nu a fost doar una dintre figurile principale ale CEKA. El a fost, de asemenea, un maniac al terorii roșii din Arzamas, provincia Nijni Novgorod, care, din august 1918 până în februarie 1919, a găzduit cartierul general al Frontului Roșu de Est și infrastructura ramificată a acestuia, inclusiv CEKA de pe front.

Vara anului 1918. Războiul civil face ravagii în Rusia, fiind provocat de uzurparea puterii de către bolșevici, de dizolvarea Adunării Constituante, de încheierea unei păci rușinoase cu Reichul german (mai degrabă o capitulare necondiționată) și de jefuirea nerușinată a populației, de teroarea și de persecuțiile împotriva Bisericii. Peste tot au izbucnit proteste și revolte. Puterea uzurpatorilor atârnă în balanță. 

În aceste circumstanțe, Lenin și clica sa apelează la ultima soluție - teroarea în masa. Țara era deja acoperită de o rețea densă de comisii de urgență - centrală, provincială, districtuală, rurală, de transport ș.a.m.d.. Teroarea roșie face ravagii în orașe și județe, dar și în cadrul Armatei Roșii. Trenul Troțki-Bronstein circulă de-a lungul căii ferate Moscova-Kazan, are o tipografie, un tribunal, un pluton de execuție. Practica decimării - împușcarea fiecărui al zecelea om din Armata Roșie dintr-o unitate care și-a abandonat pozițiile (ca în Roma antică) - devine o practică obișnuită. Ordinele zboară pe teren cerând pedepse și strangulări.

CEKA de pe front 

La 7 august, unitățile locotenent-colonelului V.O. Kappel din Statul Major General ocupă Kazan-ul. Bolșevicii erau pe punctul de a-și pierde cel mai important centru din spate, Nijni Novgorod (acolo se pregătea deja o conspirație a muncitorilor și angajaților de la fabrica Sormovo, care amenința să repete revolta muncitorilor din Ijevsk și Votkinsk). La 10 august, trenul lui Troțki a trecut prin Arzamas, după ce, cu puțin timp înainte, emisese un ordin înfricoșător de înființare a unor lagăre de concentrare aici, precum și la Murom și Sviyazhsk. Două zile mai târziu, întregul cartier general al Frontului de Est a ajuns, de asemenea, la Arzamas. Orașul a fost inundat de trupe și de nenumărate noi instituții. Printre acestea se număra și CEKA Frontului, condusă de letonul Martin Lacis. Regimentul 5 leton Zemgale, învins de Kappel în bătăliile pentru Kazan, a preluat funcția de securitate.

Numele real al șefului structurii CEKA de pe front a fost Jan Friedrichovich Sudrabs (aka Martin Lacsis). El făcea parte din cercul intim al lui Dzerjinski: era membru al Colegiului CEKA, din luna mai a coordonat departamentul de conducere al acesteia pentru lupta împotriva "contrarevoluției". În iulie a fost însărcinat să conducă "Comisia extraordinară pentru frontul cehoslovac", singura la acea vreme, având în subordine Comisia extraordinară din nouă provincii: Astrahan, Vyatka, Kazan, Nijni Novgorod, Orenburg, Perm, Samara, Saratov, Simbirsk și Ufa și "statul major" al districtului Arzamas. 

Ucenicul de tâmplar devine terorist bolșevic 

În autobiografia sa, Lacsis-Sudrabs (foto sus) a scris că s-a născut în 1888 în Livonia, a absolvit școala parohială și a început să lucreze ca ucenic de tâmplar la vârsta de 15 ani. După o tentativă nereușită de a trece examenele pentru seminarul de învățători, a abandonat studiile și munca și s-a alăturat Partidului Social-Democrat în 1905. A devenit membru al unui escadron de luptă, participând activ la atacuri asupra unităților armatei și la incendierea de proprietăți. Apoi - o viață în clandestinitate, agitație împotriva războiului cu Germania, exil în provincia Irkutsk și evadare din ea, în cele din urmă un rol proeminent în lovitura de stat din octombrie ca membru al Comitetului Militar Revoluționar din Petrograd.

Teroarea roșie

Fermentul terorist dobândit în bandele "Fraților Pădurii" fac din el cel mai odios fanatic al terorii roșii. Lacsis promovează pe scară largă execuțiile pe criterii sociale și publică ziare speciale pentru a-și răspândi cât mai mult metodele sadice. În săptămânalul său "Teroare roșie", care servea drept ghid pentru comisiile provinciale, el formulează crezul cekist: 

"Nu mai luptăm împotriva indivizilor, ci distrugem burghezia ca clasă. Toți membrii personalului comisiilor extraordinare și toți muncitorii sovietici, mulți dintre ei asumându-și rolul de interlocutori, trebuie să țină cont de acest lucru. Nu căutați dovezi incriminatoare în dosar dacă s-a răzvrătit împotriva sovieticilor cu arme sau cu vorbe. Primul lucru pe care ar trebui să-l faceți este să-l întrebați din ce clasă face parte, care este trecutul său, care este educația sa și care este profesia sa. Acestea sunt întrebările care trebuie să decidă soarta acuzatului. Acesta este sensul și esența terorii roșii. Linia frontului este încă plină de Garda Albă. Încă mai există un loc pentru teroarea roșie. Trăiască teroarea roșie!"

Băi de sânge

Frontul Roșu are nevoie de tot mai multe trupe. Pentru a le reface, se efectuează mobilizări totale în provincie, inclusiv în districtul Arzamas. Populația, obosită de războiul mondial și nedorind să participe la un carnagiu fratricid, răspunde prin proteste în masă. Ca răspuns, Latsis și subalternul său, șeful poliției de urgență a districtului, Zinoviev, inundă orașul și districtul cu sânge. Pentru a-și dezlega mâinile, cekiștii inventează un caz de conspirație contrarevoluționară în Arzamas. La Novy Usad au început refuzurile în masă de a se mobiliza. Mulți recruți din satele din parohia cu același nume s-au adunat acolo. Apoi, mișcarea s-a extins la Abramovskaia, Vyzhnovskaia, Kamenskaia, Kovakskaia, Krasnoselskaia, Semionovskaia, Cernukhinskaya și alte volosti, unde au avut loc, de asemenea, adunări cu adoptarea de rezoluții de refuz al mobilizării. 

Un rol proeminent în cadrul evenimentelor a fost jucat de intelectualitatea rurală, printre care se aflau mulți tineri ofițeri demobilizați. Acum erau împinși înapoi în război, dar deja împotriva propriului popor. Organele Cheka au recurs la un mijloc încercat și testat pentru a pune capăt mișcării de protest - lichidarea fizică a activiștilor săi. În acest scop a fost inventată presupusa conspirație a Gărzii Albe. În sursele disponibile nu există o listă completă a victimelor crimelor de la Arzamas. În raportul Nizhgubchek se spune că, numai în luna septembrie, în Arzamas au fost arestate 303 persoane și 38 au fost împușcate, printre acestea numărându-se 19 foști ofițeri, 8 executorii judecătorești, 5 agenți ai departamentului de securitate, 3 guvernatori de oraș și jandarmi, un preot, un agent de securitate, un lucrător feroviar. În septembrie, liste mari de execuții privind Arzamas au fost publicate de "Rabochyokrecyansky Nizhny Novgorodski Listok" și "Săptămânalul Cheka". Execuțiile au continuat și în timpul iernii. 

Cartea regională a memoriei include un total de 18 arzamașeni uciși în beciurile CEKA din Arzamas din august până în decembrie și achitați în timpul primului val de reabilitare: V. A. Alekseev, I. M. Azhimov, I. M. Argentov, N. T. Vasin, Arhiereul A.A. Voskresensky, G.F. Glazkov, D.I. Grazhdanov, S.I. Evlin, A.P. Kuznetsov, N.I. Murakhin, V.A. Pakhomov, A.A. Plakunov, V.L. Samarov, I.I. Sivov, F.I. Chanov, S.N. Chebotarev, V.I. Chichkanov și I.T. Shchennikov. Agronom și subofițer din satul Panov, numele lui Piotr Voskresenski se află în Cartea Memoriei, dar până de curând i s-a refuzat reabilitarea pe motiv că ar fi opus rezistență armatei „pedepsitorilor”. Numărul total este de 19.

Cu toate acestea, majoritatea victimelor asasinatelor au rămas în afara domeniului de aplicare a reabilitării în anii 1990 și la începutul anilor 2000. Numele unora dintre victime sunt împrăștiate în ordinele CEKA ale Frontului de Est, în ziarele centrale și locale și în paginile săptămânalului VChK. De exemplu, Ordinul nr. 15 al CEKA de pe Front, datat 7 septembrie, conține numele polițiștilor Mihail Sorokhtin, Ivan Drozdov, Gerasim Krachin, Vladimir Lilov și al jandarmului Pavel Bokalinov. Într-un punct separat al ordinului se spunea că șapte țărani din satele Kichansino și Chetvertakovo au fost executați sumar (nu pentru fosta lor ocupație, ci pentru agitație contrarevoluționară): Feodor Korsakov, Ivan Arkhipov, Konstantin Nesterov, Nikolay Shvetsov, Andrey Rybkin, Vasily Golovkin (fost polițist) și Semen Vertyanin. Izvestia a tipărit aceleași nume la 17 septembrie, adăugându-i pe cei împușcați "pentru încercarea de a fugi la cehoslovaci": ofițerii Bakhtin Innokenty, Zamyatin Nikolai, Klyuchnikov Andrei, Petrov Konstantin, Orlov Nikolai, Rybakov Nikolai, Khrysogonov Vladimir, Tsyviliev Stepan, Cherkasov Nikolai și Shmykal Joseph. De execuții s-a ocupat n CEKA de pe Frontul de Est. 

Execuția a fost efectuată și de către Cheka de pe Frontul de Est. Cei mai mulți dintre cei împușcați erau membri ai unor familii respectate din oraș. Unul dintre principalii lideri ai organizației se numește Serghei Stepanovici Gorkiev, învățător, participant la Războiul Mondial, locotenent-colonel. Urmează apoi Dmitri Petrovici Monaciov, student și locotenent; frații Viaceslav și Konstantin Vasilievici Bebeșin, student, respectiv elev; Nikolai Stepanovici Periakov, profesor, locotenent, mobilizat la detașamentul gărzii feroviare; Nikolai Ivanovici Terin; Alexei Nikolaevici Chicherov, student; Petru Ivanovici Dergunov, "participant la revolta de la Murom din detașamentul Saharov". Ziarul a relatat că toți aceștia au fost împușcați prin sentința CEKA din Nijni Novgorod. Astfel, lista cu singurele nume publicate ale participanților la complotul de la Arzamas care au fost împușcați se ridică la 49 de persoane. Numărul total este mult mai mare.

AICI mai multe detalii despre crimele bolșevicilor în regiunea Nijnii Novgorod