"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 14 februarie, lumea sărbătorește Valentine’s Day, Sfântul Valentin fiind considerat apărătorul celor ce sunt capabili să înțeleagă și să trăiască sentimentul luminos al iubirii.
Însă anul acesta, Sfântul Valentin nu a reușit să-l protejeze pe un tânăr care știa să iubească. La 14 februarie 2023, prietenul meu a fost ucis în război.
Se prea poate ca lumea pur și simplu să nu fi meritat sinceritatea și inima lui Serhiy Hryhorchak. Avea o inimă mult prea mare și mult prea bună pentru timpurile astea. El a fost cea mai pozitivă persoană pe care am cunoscut-o vreodată.
Oriunde mergea, camera devenea mai luminoasă. Și nu doar din cauza părului auriu ca soarele. Sau a ochilor albaștri, mereu senini, mereu zâmbitori.
Serhiy nu și-a pierdut optimismul până în cea din urmă clipă. Sau cel puțin a încercat să nu arate oboseala acumulată după luni în șir de război. O să-mi amintesc pentru tot restul vieții înregistrarea video pe care mi-a trimis-o, cu el stând în tranșee, fiind acoperit de noroi din cap până-n picioare. Un zâmbet de o seninătate neverosimilă îi lumina chipul. Zâmbea pentru că venise pisica, prietena lui din tranșeele nămoloase.
Așa era Serhiy. În toiul războiului, pe când se îndrepta cu pași repezi spre moarte, numai el ar fi putut fi fericit din lucruri atât de mărunte, cărora alții nici măcar nu le-ar fi acordat atenție.
Când l-am anunțat că i-am trimis o pereche de șosete călduroase a fost atât de fericit de parcă i-aș fi oferit ceva incredibil de valoros. Nu a mai avut timp să ridice pachetul. Acum ne privește de undeva de sus. Sunt sigură că zâmbește în continuare.
Serhiy s-a oferit voluntar pe front în vara lui 2022. Îmi amintesc momentul în care l-am întrebat de ce luase această decizie. Venise de pe front într-o permisie de câteva zile. Stăteam împreună pe balcon. A scrutat orașul cuprins de întuneric, a tras din țigară și mi-a răspuns:
– Cum de ce? Nu puteam să stau fără să fac nimic!
Pe front, Serhiy a luptat sub indicativul ”Fregat” și a fost mitralior al Brigăzii a 95-a separată de asalt. În iarna lui 2022, Volodimir Zelenski i-a remarcat pe soldații unității pentru succesul lor în Donbas.
Fregat a luptat pentru viitorul Ucrainei timp de aproximativ 6 luni. O lungă perioadă a refuzat să plece în permisie, spunând că nu voia să-și părăsească frații de arme. Intenționa să se odihnească doar după ce ar fi arborat steagul Ucrainei în Donețk…
Fregat și-a arătat din plin curajul în cursul unora dintre cele mai sângeroase încleștări de pe fronturile din sudul și din estul Ucrainei. Recent, luptase la Maryinka. Orașul fusese ras de pe fața pământului de invadatorii ruși. Potrivit lui Serhiy, la Maryinka a fost înregistrat un număr record de lovituri cu rachete și obuze – aproximativ 80 de lovituri pe minut.
Abia după moartea lui aveam să aflu că Fregat fusese comandantul unei brigăzi de asalt, și asta de mult timp. Doar familia știa. Tot după moartea lui am aflat și despre misiunile curajoase pe care le-a coordonat. Nici mie, nici celorlalți prieteni nu ne povestise nimic despre ele. Asta pentru că lui Serhiy nu-i plăcea să se laude în vreun fel sau altul, el era un om al faptelor. Și probabil că nici nu voia să ne spulbere conversațiile banale cu relatări din iadul pe care-l trăia.
Una dintre cele mai impresionante relatări a fost cea referitoare la ultima misiune de luptă finalizată. Trupele ucrainene încercau de ceva vreme să ocupe o clădire cu două etaje. Serhiy și camarazii săi verificau împrejurimile. Cu ajutorul unei camere termice, unul dintre ei a descoperit că la etajul superior se aflau mai mulți invadatori ruși. Atunci au tras cu obuze, dar n-au reușit să dărâme întregul perete. Până la urmă, Serhiy s-a urcat la cel de-al doilea etaj și i-a ucis pe ruși de unul singur, folosind o singură mitralieră.
Și aceasta este doar una dintre numeroasele relatări care l-au avut protagonist. Serhiy nu era doar un fiu iubitor, un frate grijuliu și un prieten minunat. Era un militar de încredere și un fiu demn al Ucrainei.
Serhiy a fost înmormântat cu onoruri militare pe 22 februarie, în orașul său natal, Pervomaysk, regiunea Nikolaiev. Ceremonia a fost pătrunzătoare, solemnă. E dureros de ironic că, în timpul înmormântării a răsunat o alarmă aeriană în tot orașul, amintind cine sunt vinovații pentru moartea lui Serhiy.
În aceeași zi, pe seară, s-a produs o nouă tragedie. A murit și unchiul lui Serhiy, inima sa nemaisuportând durerea. Adică Rusia ne-a băgat din nou moartea în case, să nu uităm asta.
Veșnică pomenire eroilor! Nimeni nu-i va putea scoate din inimile noastre.
(Cu două săptămâni înaintea morții sale, Serhiy Hryhorchak a oferit un interviu în exclusivitate pentru Podul.ro. Îl puteți citi AICI)
