"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De mai bine de un an, ucrainenii luptă pentru suveranitate și pentru speranța zilei de mâine, făcând totul pentru a-și purta țara spre victorie. Unii luptă pe front, cu arma în mână, alții luptă prin diverse forme de voluntariat. În majoritatea cazurilor de voluntariat, asistența vizează sprijinirea nevoilor urgente ale armatei. Cu sprijinul ucrainenilor sunt cumpărate mașini, vehicule aeriene fără pilot, camere termice, echipamente de comunicații, articole de medicină tactică (tornichete, defibrilatoare automate, truse de prim ajutor etc), muniție și haine. Acest ajutor va fi relevant până la sfârșitul războiului.
Mulți civili au devenit voluntari și ajută în diverse domenii. Voluntariatul este deseori o activitate periculoasă, întrucât livrările se fac direct în prima linie. Deseori se întâmplă ca voluntarii să fie uciși sau grav răniți.
Inevitabil, devine din ce în ce mai dificil să găsești fondurile necesare pentru achiziții importante (mașini, drone, camere termice ș.a.m.d.), mai ales când încerci să faci zilnic asta. Societatea e epuizată și nu toată lumea înțelege pe deplin că articolele achiziționate pentru armată nu sunt durabile. De exemplu, o mașină folosită în zona frontului ”trăiește” maxim 2-3 luni. Pe de altă parte, articolele de medicină tactică sunt în general de unică folosință.
Pentru a înțelege mai bine culisele activității de voluntariat, l-am intervievat pe Oleksandr Dubko, proprietarul Fundației Armed Kit, care oferă soldaților ucraineni arme, muniție și așa-numitele bunuri cu dublă utilizare.
Încă din prima zi a invaziei rusești la scară largă, Oleksandr s-a angajat în acțiuni de susținere a armatei. În plus, oferind ajutor în zona de război, el a ajuns în cele mai fierbinți puncte de pe linia frontului. În interviul pe care ni l-a oferit, Oleksandr a vorbit despre cum funcționează ”bucătăria internă” a voluntarilor, despre nevoile armatei și despre cele mai riscante momente din timpul muncii.
Jurnalist: În ce domenii faceți voluntariat și cum îi găsiți pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutor?
Oleksandr Dubko: La începutul invaziei rusești am ajutat la furnizarea de hrană și muniții. Inițial am lucrat numai cu oameni pe care îi cunoșteam personal, dar mai apoi cercul s-a extins. Știam că ajutorul pe care îl oferim va susține într-adevăr o cauză bună. Destul de repede, munca noastră a depășit cu mult granițele regiunii Kiev.
Am fost în Lysychansk, Severodonetsk, în regiunea Lugansk, am fost în Herson și-apoi în Kramatorsk, Slaviansk și Bakhmut, în regiunea Donețk. În prezent mergem și până la frontiera cu Rusia și Belarus. Pe scurt, îi ajutăm pe cei care sunt direct angajați în apărarea Ucrainei.
De regulă, mă duc pe cont propriu în zonele de război, fiindcă doar astfel pot afla care sunt nevoile reale, văzând se ce se întâmplă la fața locului. Comunicarea directă este importantă.
Jurnalist: Ce anume oferiți armatei? Care sunt cele mai mari necesități în prezent?
Oleksandr Dubko: Fundația Armed Kit e specializată în articole militare. Acestea sunt mai complexe și mai scumpe decât celelalte forme de ajutor. La urma urmei, hrana și îmbrăcăminte costă mult mai puțin și pot fi furnizate de o manieră mult mai facilă, numeroși civili fiind implicați în acest tip de activități. Însă noi avem o strategie de la care nu vom abdica: vrem să contribuim la distrugerea cât mai multor invadatori ruși. E motivul pentru care am fost și suntem angajați în achiziționarea de lunete, camere termice, drone și așa mai departe.
Desigur, facem tot ce ne stă în putință pentru a proteja viețile luptătorilor noștri, achiziționând veste antiglonț de înaltă calitate. E mare nevoie de așa ceva. Ne ocupăm și de sistemele suplimentare de protecție pentru gât, stomac, spate, laterale și picioare. Plănuiesc achiziționarea a 15 astfel de seturi, costul unuia fiind de aproximativ 1600 de dolari. Per-total e vorba de aproximativ 25.000 de dolari pentru echipamente ce pot fi folosite de numai 15 luptători.
De asemenea, vreau să fac achiziții în avans – bunăoară, e mereu nevoie de camere termice. Chiar nu e nevoie să așteptăm până când cineva cere ajutor. Trebuie să acționăm în prealabil. Este mai bine ca astfel de lucruri să fie deja în stoc. Ideea e ca lipsurile să poată fi suplinite in real time, pentru că viețile multor oameni depind de asta. Facem furnizările cu promptitudine. De exemplu, într-o singură zi putem ajunge cel puțin până lângă Bakhmut.
Jurnalist: Care au fost cele mai înfricoșătoare momente prin care ai trecut în timpul acțiunilor de voluntariat?
Oleksandr Dubko: Deși mergem în zona frontului doar cu permisiunea armatei, e inevitabil să nu trecem prin diverse situații riscante, unele realmente înfricoșătoare. De exemplu, în timp ce ne îndreptam către Lysychansk (regiunea Luhansk) am fost luați la țintă de un mortier. La un moment dat am parcat și am auzit două explozii chiar în spatele nostru. A fost și un obuz care a lovit clădirea în care înnoptaserăm. A explodat în puterea nopții, năruind un zid întreg. Asta s-a întâmplat și când ne aflam într-un depozit de petrol din Lysychansk, când acoperișul a fost lovit de obuze. Eram la aproximativ un kilometru distanță de trupele rusești. Când ne-am dus spre Lysychansk, am fost urmăriți cu rachete Grad, iar la întoarcere ne-au țintit din nou, însă am reușit să scăpăm neatinși.
Jurnalist: Ce ai reușit să cumperi de-a lungul activității de voluntariat?
Oleksandr Dubko: 7 mașini, 20 de camere termice, 11 drone, peste 100 de truse tactice de prim ajutor, îmbrăcăminte, încălțăminte, veste antiglonț, diverse obiective optice, boilere, generatoare, butelii de gaz și multe altele.
Dacă o persoană are fondurile necesare pentru o cameră termică, de exemplu, atunci o poate cumpăra și ne-o poate trimite, pentru ca noi să o ducem băieților din prima linie.
De asemenea, doritorii pot organiza strângeri de fonduri folosind datele bancare ale Fundației Armed Kit. Cumpărăm totul de la companii mari și de încredere, ocupându-ne imediat de livrări oriunde pe linia frontului. Transparența este totală.
Jurnalist: Primești un salariu pentru activitățile tale?
Oleksandr Dubko: Nu. Regula e să nu cheltuim nimic din fond. Cu alte cuvinte, nu există cheltuieli bancare automate pentru asigurarea fondului. Nu primesc un salariu pentru activitățile mele, am bani să-mi întrețin viața. Poate că pe viitor, când ne vom extinde, vom face plăți modice către șoferi. Mereu e nevoie de doi-trei oameni care să meargă cu mine.
Jurnalist: Te-ai gândit la ce vei face după sfârșitul războiului?
Oleksandr Dubko: Eu și colaboratorii mei vrem să ne recalificăm pentru reabilitarea locuințelor afectate. Adică, primim aplicații, găsim bani, apoi angajăm echipe și începem să lucrăm. Cunosc mulți constructori.
Pe de altă parte, dorim să lansăm proiectul ”Arme pentru civili”. Ideea e să îi învățăm pe oameni cum să folosească o armă strict în scopuri de autoapărare. Nu este dificil să beneficiezi de un document care să îți permită deținerea unei arme. Există centre de pregătire în care, după finalizarea cursurilor, promovarea unui examen și a unor teste psihologice, puteți obține un document care să vă permită achiziționarea și deținerea de arme.
Contacte ale Fundației Armed Kit
E-mail: [email protected]ă vreți să ajutați armata ucraineană, o puteți face prin intermediul PayPal: [email protected] cu adăugarea comentariului ”Contribuție caritabilă”. Vă mulțumim!
