Cât de jos a ajuns o guvernare căreia nu-i pasă de copiii uciși în spitale? Simbolul cinismului: Rafila, vacanță în Cuba


Cât de jos a ajuns o guvernare căreia nu-i pasă de copiii uciși în spitale? Simbolul cinismului: Rafila, vacanță în Cuba

Cel puțin opt copii au murit în acest an la un spital de stat din Cluj, uciși de infecțiile nosocomiale. În ianuarie, 14 bătrâni și-au pierdut complet vederea la un ochi după ce s-au infectat la spitalul județean din Miercurea Ciuc. În toamnă, cinci decese de pe urma nosocomialelor la un spital din Târgu Mureș. Crime de neiertat.

Putem continua cu alte exmeple, dar e prea multă durere și tristețe 

Ce leagă aceste cazuri, în afară de infectarea cu nosocomiale, bacterii rezistente la antibiotice cu care te contaminezi în spital?

– Managementul spitalelor a vrut să bage sub preș mii de crime

– Când a ieșit scandal, prima reacție a fost să dea vina pe pacienți și să falsifice numărul victimelor 

– Doar după proteste publice au urmat anchete, dar nici o persoană din conducere nu a fost concediată, crima continuă

Care va fi rezultatul unor sancțiuni blânde? Oamenii vor continua să moară cu zile prin spitalele de stat, unde singurul lucru care se schimbă este valoarea șpăgilor, actualizată la inflație.

Da, de ani întregi se vorbește despre infecțiile nosocomiale din spitalele românești. Se știe că o mare parte din cei arși la Colectiv, care au ieșit în viață din incendiu, au murit apoi infectați în spitalele de stat. Bineînțeles, o statistică oficială nu s-a făcut, fiindcă s-ar fi văzut că Arafat, Ponta și Bănicioiu sunt complici la crimă, blocând transferul marilor arși în străinătate. 

Dar, revin la problema nosocomialelor: în timp ce pacienții îngroziți refuză să mai intre în spitalele de stat, cei care conduc sistemul nu fac nimic. 

Care este prima problemă? Spitalele de stat refuză să recunoască simplul fapt că pacienții le mor sau trec prin chinuri de neimaginat de pe urma infectărilor cu bacterii intraspitalicești. Nu știm câte infecții sunt, câți oameni mor, eu cred că sunt zeci de mii.

În vară, Parlamentul a emis o lege care stimula raportarea infecțiilor nosocomiale. Dar, ca-n România nu e nicăieri: legea nu se aplică fiindcă nu are „norme de aplicare”, care trebuiau emise de ministerul Sănătății. Dr. Rafila, aflat în vacanță în Cuba pe banii contribuabililor, nu a avut timp de aceste norme. Cinism, cinism criminal, din partea unui om crescut de Securitate și adoptat în mod firesc de partidul lui Iliescu. 

Pe scurt: Guvernul nu face nimic ca să oprească această nenorocire care ucide copii, ucide bătrâni, ucide pacienți care ajung în spitale pentru o banală operație de apendicită sau altă chestiune relativ minoră. Numărul de morți este incredibil de mare (zeci de mii) încât le este frică să publice, populația ar ieși în stradă.

Cât de jos poate fi o tagmă politică căreia îi pasă doar de banii sifonați din spitale și care nu dă doi bani pe copiii uciși cu zile în acest lagăr de exterminare? 

Dar românii trebuie să se uite în oglindă și să se întrebe: cât mai acceptă această nenorocire? Azi sunt copiii altuia, dar mâine pot fi copiii voștri sau părinții sau bunicii.

Dacă azi întoarceți spatele la aceste nenorociri și vă prefaceți că nu vedeți, că nu vă privesc, mâine va fi rândul tău să mori în spitalele de stat.  #FurciSiTopoare

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.