"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Aparent e acalmie la București, așa cum își dorește domnul președinte Iohannis. Așa cum reușise și Ion Iliescu, între 1992 și 1996: era „stabilitate politică”, presa nu crâcnea în front. În spatele cortinei, securiștii lui Iliescu jefuiau băncile, iar în 1997 România a fost la un pas să intre în faliment.
Statul-securist nu doarme, se pregătește intens de alegerile din 2024, pentru a nu pierde controlul. În pofida aparențelor, a ceea ce gândește omul obișnuit, prins de munca de zi cu zi, alegerile nu sunt defel departe. Principala preocupare a noii și vechii Securități este cine va prelua Cotroceniul, după prea-adormitul Klaus I. Pentru statul-securist, Iohannis a fost președintele perfect: nu l-au deranjat, nu i-a deranjat. Acum, îi caută un înlocuitor pe care să-l poată manevra. O primă listă „de lucru” există, deja se testează și se fac sondaje.
Dinspre așa-zisa stângă, avem doi candidați, ambii cu origini „sănătoase”, adică au fost crescuți de nomenklatura politico-militar-securistă a lui Ceaușescu.
– Medicul Alexandru Rafila, fiu al unui fost ofițer de securitate (la fel ca și Sorin Oprescu). Rafila este reprezentantul mafiei din spitalele de stat. Prezența sa ca reprezentant al României la Organizația Mondială a Sănătății mă face să cred că fiul merge, parțial, pe urmele tăticului, și e mult mai legat de „servicii” decât scrie în biografia sa oficială.
– Mircea Geoană, colegul de spa a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Să fie clar: sinecura primită de Geoană la NATO – secretar general adjunct, funcție 99% onorifică – nu înseamnă că cineva de la Washington DC îl susține să ajungă președintele României sau că nu se știe ce legături corupte a avut și, probabil, mai are. Să nu uităm că domnul Geoană primea cadou ceasuri extrem de scumpe – și cine știe ce altceva - de la Marian Vanghelie.
Însă cea mai periculoasă variantă este cea a unui Iohannis II venit, aparent, dinspre dreapta. Iar aici se joacă numele lui Toader Paleologu, unul din cele mai toxice mituri ale dreptei, fiindcă omul n-are nici o legătură cu „dreapta”. Pentru background: acest personaj a mai candidat în 2012 la primăria Sectorului 1 – și a luat 14,2% din voturi, deși acel sector trebuia să fie fieful dreptei – fiind zdrobit de Andrei Chiliman (74,26%). În 2016, a candidat independent pentru un loc în Camera Deputaților: a obținut ceva peste 8.000 de voturi, din cele 25.000 care îi erau necesare. În 2019, a jucat din nou piesa candidatului de dreapta, de data aceasta la președinție: a luat 5,72% din voturi.
În aceste zile, numele lui Paleologu reapare în sondaje drept posibil candidat la președinție. De ce? Fiindcă backgroundul său de oportunist îl creionează drept un excelent Iohannis II, cu unica diferență că Paleologu face gălăgie. Pare un „intelectual” și există riscul să păcălească mulți oameni de bună credință. Însă rezultatul va fi același ca și cu Iohannis: nu va face nimic concret! Nu se va atinge de statul securist care jefuiește România, a distrus sistemul public de sănătate și educația și a determinat milioane de români să emigreze.
Dragi prieteni, România are nevoie de un regim de dreapta – la Cotroceni, la Palatul Victoria și în Parlament – ca să se poată dezvolta la adevăratul ei potențial. Securiștii vor să ne păcălească din nou cu tot felul de păpuși zise „de dreapta”, dar manevrate din spate – în fond, de asta sunt securiști. Să nu-i lăsăm!
