Până să fie Visarion Alexa bolnav

cu trupul sau cu orice altceva, inclusiv sufletește, cert este că sunt mulți contemporani cu capul. 

Cu capul sunt cei/ele care au văzut și chiar au suferit, real sau imaginar, "atacurile". Acum luni de zile sau ani întregi. Mentalitatea tembelă a lui me too, care a făcut die problema reală a hărțuirii sexuale un cal ideologic de bătaie și de multe ori o sursă de bani - cândva, probabil, se va scrie despre această ramură nouă a industriei reparației financiare -, a prins mințile unora, bărbați și femei deopotrivă. Dacă mai adăugăm afectul antibisericesc al moraliștilor de meserie, avem ingredientele de bază pentru un discurs la finalul căruia nimeni nu va învăța (mai) nimic.

Cu capul sunt și organele de anchetă care folosesc mijloace fundamental inadecvate de producere a probelor. Nu mă miră, dus la rândul lui cu capul, propunerea unui cleric, dacă nu mă înșel, de a instala camere video peste tot în lăcașul de închinare, inclusiv în camera de spovadă. Să nu iasă vorbe... Că tot trăim din comparații, fostul/actualul episcop Corneliu Onilă a apelat la rândul lui la tehnicile acestea care, culmea ironiei divine, au avut un năpraznic efect de bumerang. Pe scurt: putem să nu spunem nimic, dar cum Dumnezeu ne știe și gândurile, fără a le și controla, tot ne dăm de gol. Ghinion!

Cu capul sunt și cei care, printre confrați, de la mic la mare, tac, mimând lipsa de replică, echilibrând astfel vacarmul celor care nu își mai cenzurează fie satisfacția (pentru ce?) față de cineva (pe care de regulă nu îl cunosc), fie sfânta indignare (crezând că se fac plăcuți mediilor progresiste). Iarăși, organismul de credință trece printr-un test de maturizare, de rezistență la stres. Pe ansamblu, realitatea/senzația că VA este părăsit, concret, de instituția bisericească, în vreme ce altora le-a fost rezervată o stare "post-păcat" confortabilă, adâncește tristețea. Cu asemenea atitudini lașe, Biserica nu mai are nevoie de dușmani din exterior.

Cum era de așteptat, cu capul este toată media, clasică și digitală, cum ciobită este în general orice instanță autoproclamată care ne filtrează, precum o sită antițânțari, percepția realității. Voit sau nu, VA plătește prețul propularității mediatice, câștigate însă cu real și valoros conținut, în duh misionar, cu fix aceeași monedă. Monstrul se hrănește cu monstruleți, așa cum ursul își vânează proprii pui, spre disperarea și determinarea protectivă a ursoaicei. În cazul dat, aceasta este în hibernare milenară. 

Cine nu este cu capul? Cele care, femei, se miră și se înfurie în fața utilizării psihologiei ca armă de către alte femei. Cum spuneam, feminitatea și feminismul nu câștigă din scandalul în jurul lui VA nimic. Dimpotrivă. Tot normali sunt cei care, anonimi, în parohii, mânăstiri sau pe stradă, cunosc esența personală a Creștinismului și care văd pădurea dincolo de uscături. În fine, dovadă de sănătate aflăm zi de zi, clipă de clipă, în rugăciunile înălțate către de oameni iubitorul Dumnezeu. 

Sus să avem garda sufletului și inimile!