"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe măsură ce sancțiunile economice occidentale intră în vigoare, Rusia este din ce în ce mai izolată de tehnologii și know-how. Spionajului îi revine, și de această dată, ca de multe ori în istorie, sarcina de a reduce pe cât posibil decalajele. Serviciile de securitate din întreaga lume vestică avertizează în aceste zile asupra faptului că economiile occidentale vor fi copleșite de spioni ai Rusiei, ghidați în special către industriile de armament și energie.
Ca urmare a noului val de sancțiuni înăsprite, ulterior summitului G7 de la Elmau, întreaga economie rusă este aproape complet văduvită de produsele occidentale de înaltă tehnologie. Microcipuri și piese de mașini, materii prime farmaceutice și software - orice bunuri pe care companiile ruse le-au importat în trecut din Occident sunt acum supuse embargoului comercial, iar luni Casa Albă a anunțat că plănuiește noi măsuri împotriva producției militare, a lanțurilor de aprovizionare și a sectorului tehnologic din Rusia .
Blocajele în materie de aprovizionare sunt acum atât de mari încât președintele Vladimir Putin a ordonat înființarea unei unități naționale de producție de cipuri. Până în 2030, el vrea să investească până la 3,2 trilioane de ruble, echivalentul a aproximativ 38 de miliarde de euro, chiar și în condițiile în care tehnologia de care ar putea dispune s-ar situa cu 2 decenii în urma concurenței din Taiwan sau SUA. Înființarea producției naționale de cipuri, de pildă, este, prin urmare, doar o parte a strategiei lui Putin. Cât privește cealaltă parte, cea a reducerii decalajului tehnologic.. spionii Rusiei se vor ocupa de asta, în special în zona industriei de energie și armament.
„Cunoaștem doar vârful aisbergului”, a avertizat recent Keir Giles, expert în securitate la think tank-ul britanic Chatham House. De mulți ani, puterile occidentale au fost reticente să discute sau să urmărească activitățile rusești. Ceea ce a fost neglijat atât de mult timp trebuie acum recuperat în grabă. Din nefericire, în întreaga Europă nu există fonduri speciale în valoare de zeci de miliarde pentru contraspionaj, însă există o lipsă masivă de experți IT proprii și specialiști în contraspionaj cibernetic, problemă cu care Rusia nu pare deloc să se confrunte.
Potrivit estimărilor cercurilor de securitate, Rusia are aproximativ 400.000 de angajați în întreaga lume, în cele mai importante trei servicii de informații ale sale, care includ serviciul de spionaj al Armatei, GRU, FSB ca serviciu intern de informații și SVR ca serviciu extern. Acesta din urmă ar trebui să fie acum cel mai solicitat de pretențiile Kremlinului, ca furnizor pentru industria rusă.
În timp ce zicala „Rusia este o furtună, China este un climat” s-a aplicat până acum în crizele de securitate globale, economiile vestice riscă să fie expuse acum unei duble catastrofe climatice: China nu își va reduce achizițiile de know-how strategic, în timp ce în Rusia Putin a dat deja ordinul extinderii spionajului economic.
Spionajul economic are deja o tradiție îndelungată în Rusia. KGB-ul a înființat o direcție pentru asta la începutul anilor 1960: Direcția sau Serviciul „T”, pentru tehnologie. Scopul, chiar și atunci, a fost acela de a fura secrete industriale din Occident, pentru a ajunge din urmă lumea libera cu restanțele tehnologice. Digitalizarea a deschis acum posibilități complet noi pentru spionajul rusesc, iar extinderea rețelelor 5G și creșterea conectivității vor consolida și mai mult această tendință. Energia, agricultura și materialele noi i-au interesat pe spionii ruși înainte de sancțiuni – și cu atât mai mult îi vor interesa și acum.
În Occidentul european, spionii Rusiei nu merg în vacanța de vară și au ordin de la Kremlin să își facă temele rapid, răspunzând unor întrebări cheie pentru strategia Moscovei: cum vor țările europene să devină mai rapid independente energetic de Rusia, ce tehnologii neutre din punct de vedere climatic sunt dezvoltate și de către cine, unde sunt extinse sursele regenerabile, etc.
Serviciile de informații din ambele fronturi analizează potențialele ținte din cauza unor astfel de întrebări - unele pentru a le accesa, altele pentru a le proteja. Dar, în timp ce industriile de armament și de automobile sunt mai sensibile la pericolul de spionaj și sabotaj, iar furnizorii de energie și apă sunt supuși unor cerințe stricte de protecție ca parte a infrastructurii critice, există încă o anumită naivitate în cercetare și în sectorul energetic, conform cercurilor de securitate occidentale, care avertizează afacerile și știința, cu o insistență neobișnuită, asupra pericolului spionilor industriali ruși care ar trebui să dobândească cunoștințe sensibile despre companiile occidentale.
