Seniorul Corneliu Coposu: “Nici când moare de foame, Rusia nu-şi leapădă uniforma de jandarm”

Epoca devastatoare a comunismului avea să fie nu numai epoca unui sistem totalitar de guvernare, în care cetățenii sunt lipsiți de dreptul de a-și manifesta opinia sau stânjeniți, prin măsuri autoritare, în libertățile lor fundamentale. În zbuciumata istorie a poporului nostru, această perioadă s-a distins ca cea mai nocivă și pustiitoare de când românii trăiesc pe acest pământ. Momentul instaurării ei a coincis cu intrarea pe teritoriul nostru, în 1944, a trupelor sovietice de ocupație, care s-au constituit în suport al abuzurilor făcute de reprezentanții lor, comuniștii români, o grupare lipsită complet de reprezentativitate, care număra la acea dată puțini membri.

România a dovedit istoric, încă de la impunerea comunismului bolșevic în Rusia, o rezistență aproape fără egal la ideile marxiste, în această parte a Europei. Sloganurile internaționaliste vânturate de slujbașii Moscovei nu și-au găsit audiență la un popor păstrător de datini și tradiții, doritor de libertate și bunăstare. Chiar și în contextul în care țara era epuizată de război și traumatizată de dictaturile ultimilor ani, lozincile comuniste nu au înșelat o populație care dorea să se întoarcă degrabă la valorile unei democrații autentice.

Comunismul a fost impus printr-o teroare fără precedent, cu ajutorul și contribuția armatei roșii “eliberatoare”. Flagelul comunist s-a manifestat de la bun început prin arestări arbitrare din rândul “infractorilor politici” și “contrarevoluționarilor”, prin trucarea alegerilor, prin guverne impuse, prin măsuri abuzive de tot felul, prin dezordine socială programată, toate aceste lucruri cu scopul clar și determinat de a îngenunchea un popor a cărui aspirație spre libertate era incompatibilă cu lanțurile pe care imperiul de la Răsărit i le pregătea.

“Regimul lui Gheorghiu Dej a fost vinovat de asasinarea a cel puțin jumătate de milion de români. Și nu orice fel de români! Noi nu am avut o pierdere de război, când gloanțele inamice nu aleg. Crimele comuniste au fost făcute cu luneta, căutate cu predilecție fiind elitele românești din acele vremuri“. (Corneliu Coposu-Paris, mai 1994)

În ultimii ani au apărut unele voci, la început timide, apoi cu mai mult tupeu, care au început să aducă elogii epocii comuniste prin bălăcărirea și încriminarea eroilor martiri, într-o recrudescență a celui mai autentic stil stalinist, foarte periculos și nociv pentru evoluția societății noastre. 

Evaluarea istorică a dezastrului moral, material, social și politic de care se face vinovat sistemul comunist ar supune oprobiului și interdicției publice orice încercare de reinstaurare a lui.

Din punctul meu de vedere, toți cei care nu văd și, mai grav, nu vor să vadă, ceea ce se întâmplă cu adevărat atât de aproape de noi, sunt responsabili de ceea ce se va întâmpla în viitor cu România și cu bietul nostru popor. 

În fața unui dictator bolnav, care a reușit să destabilizeze și să influențeze Europa și lumea în ultimii 20 de ani, decidenții de la București trebuie să fie fermi, deciși și fără jumătăți de măsură și să se gândească cu toții că UNIREA face puterea.

O rugăciune și un gând special pentru surorile și frații bucovineni și basarabeni!

”Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”