Moartea mamei Veta. Și frica de a ne obișnui să trăim pe cele două maluri ale Prutului fără a ne uni


Moartea mamei Veta. Și frica de a ne obișnui să trăim pe cele două maluri ale Prutului fără a ne uni

În noaptea asta a trecut la Domnul mătușa mea, mama Veta, sora lui taică-meu -- cea mai dârză din neamul Secărenilor: peste câteva luni ar fi împlinit 98 de ani!

S-a născut pe timpul României Mari, în 1924, a rămas orfană la vârsta de 5 sau 6 ani împreună cu taică-meu (1922), sora lor mai mare, Lența (1920) și fratele lor mai mic, Ionel (1925). A crescut-o bunica de la Agichioi, jud. Cahul. A îndurat cele mai crunte greutăți ca și toți basarabenii. În 1944, în urma ocupației rusești, sora lor mai mare Lența, cu trei copii și unul abia să se nască, s-a refugiat peste Prut, acolo unde bărbatul ei, Mitică Popeia, făcea serviciul militar în Garda Regală. 

S-au reîntâlnit peste ani, în 1966, când sora Lența și unchiul nostru moș Mitică au venit în ospeție la frații lor din URSS...

Pe urmă au mers (de câteva ori la rând) și cei de dincoace de Prut la sora lor din România socialistă (doar rudelor de gradul I li se permitea să meargă în asemenea vizite)...

Noi, copiii născuți în URSS, ne bucuram nespus când părinții noștri, unchii și mătușile de pe cele două maluri de Prut se întâlneau îmbrățișându-se îndelung. 

Dar și plângeam împreună cu ei când se despărțeau...

Astăzi, după căderea imperiului, Prutul îl trecem cu ușurință, dar parcă nu mai plângem și nu ne mai bucurăm cu aceeași intensitate și profunzime a întâlnirii și revederii trăite de părinții noștri...

Poate pentru că ne-am obișnuit a trece Prutul fără a ne mai uni...

Unora le place mult această neunire a românilor de pe ambele maluri ale Prutului!

Până în această clipă rămân a fi un copil. După ce, acum 12 ani, am rămas fără mama, de fiecare dată când mergeam la baștină la Cahul treceam dealul în satul de alături, Frumușica, până la mama Veta... ca să o văd pe mama!

Din această clipă, am rămas orfan cu totul...

Plecarea bătrânilor, a mamelor și mătușilor noastre, ne zdruncină sufletul și tot neamul!

Plecarea lor dă naștere în inima mea unei frici nemaiîntâlnite: frica de a ne obișnui să trăim pe cele două maluri ale Prutului fără a ne mai uni! Frica de a ne deprinde, ca orbii, cu politica neunirii României, promovată de Moscova, Berlin și Bruxelles și urmată fără crâcnire de politrucii de la București și Chișinău.

Iartă-mă, mamă Veta, mătușa mea scumpă și dragă, că în clipa nașterii tale în ceruri îmi trec prin minte asemenea adevăruri.

Dumnezeu să te odihnească în pace de-a dreapta Sa!

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.