"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De parcă isteria prezentă nu era de ajuns, iată că se agită și comunistoidul Costi Rogozanu, care cere, țineți-vă bine, naționalizarea sistemului de sănătate, fiindcă asta ar fi, insistă el, marea soluție la toate problemele de sănătate.
Soluția e bubuită de numitul Rogozanu într-un așa-zis editorial, publicat în Libertatea lui Tolontan – da, site-ul acela care acuza soldații americani de la Deveselu că ar fost implicați în ororile de la Caracal, laolaltă cu toți rusofilii disponibili.
La rându-i, Tolontan (danvoiculescian mare parte din carieră) l-a șeruit pe Rogozanu pe pagina sa personală de Facebook, fie pentru că vrea și el naționalizare, fie pentru că vrea să sporească traficul lui Rogozanu, având în vedere chestiile istețe pe care acesta le revarsă.
Rogozanu dă uitării uriașele probleme ale sistemului de sănătate de stat pe care le-am aflat cu toții de-a lungul ultimilor 31 de ani: lipsa dotărilor elementare, mizeria, gândacii, șobolanii, infecțiile nosocomiale și nu numai, corupția, domnia șpăgii, politizarea agresivă și incompetența structurală. Rogozanu uită că în spitalele de stat, în care s-au pompat și se pompează miliarde, românii mor cu zile în cele mai umilitoare condiții, fie că e pandemie sau nu.
Ei bine, în pofida tuturor acestor aspecte, Rogozanu vrea impunerea naționalizării și insistă că statul ar trebui să preia discreționar clinici și spitale private, ca să le transforme în lazarete Covid-19.
Concluzia lui Rogozanu e veche în ceea ce-l privește și e specifică tuturor comuniștilor de profesie: naționalizarea e leacul universal pentru orice. În rest, Raed Arafat trebuie menținut sau reinventat, debitează mai vechiul nostru mușteriu, umezit de omnipotența statului – detalii AICI.
