VIDEO. Balamucul desființării SIIJ. Procurorii solicită parlamentarilor să nu voteze proiectul care acordă „superimunitate” magistraților. „Orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM”/„Garanțiile extinse nu sunt necesare și majoritatea procurorilor și judecătorilor nu le-au solicitat”


VIDEO. Balamucul desființării SIIJ. Procurorii solicită parlamentarilor să nu voteze proiectul care acordă „superimunitate” magistraților. „Orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM”/„Garanțiile extinse nu sunt necesare și majoritatea procurorilor și judecătorilor nu le-au solicitat”

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) a dat publicității un comunicat în care le solicită parlamentarilor „de bună credință” să nu voteze proiectul de lege privind desființarea Secției de investigare a infracţiunilor din justiţie (SIIJ), în forma în care a fost conceput de către Comisia Juridică a Camerei Deputaților. Principalul motiv de nemulțumire este legat de adoptarea unui amendament care prevede ca trimiterea în judecată a magistraților să fie posibilă doar cu avizul CSM. 

Podul a relatat AICI pe larg despre întorsătura urâtă pe care au luat-o lucrurile în Comisia Juridică a Camerei Deputaților astfel că, prin șantajul repetat și ferm al UDMR, prin meschinăria PNL și lașitățile USRPLUS, s-a ajuns la un compromis care a generat o „superimunitate” pentru magistrați. UDMR a susținut înființarea SIIJ când făcea parte din majoritatea reunită în jurul PSD. Ministrul Justiției, Stelian Ion, chiar dacă este membru al Comisiei Juridice din Camera Deputaților, a absentat de la vot, iar parlamentarul USRPLUS care l-a substituit, Victor Ilie, a votat pentru controversatul amendament. Votul a fost acordat de Victor Ilie în favoarea amendamentului, deși ministrul Justiției Stelian Ion susținea în cadrul dezbaterilor că proiectul de lege privind desființarea SIIJ trebuie votat în forma în care a plecat de la minister, fără superimunități pentru magistrați. 

Stelian Ion a declarat ulterior, seara, la Digi24, că varianta de compromis la care s-a ajuns în Camera Deputaților în ceea ce privește proiectul de lege privind desființarea Secției Speciale este ”o soluție nefericită”, care nu este ”de laudă”, dar că în absența acestei soluții proiectul de desființare a SIIJ ar fi fost blocat. Stelian Ion a mai spus că UDMR a dorit în mod ferm garanții și s-a ajuns la varianta ca magistrații să nu poată fi trimiși în judecată decât cu avizul CSM. 


„Cu excepția unui număr redus de persoane foarte vocale, niciun magistrat nu și-a exprimat dorința de a dobândi ”garanții suplimentare”, ”imunități de facto”, ”avize” sau un tratament diferit față de alți cetățeni, magistrații înțelegând principiul înscris în art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României: „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”, se arată în comunicatul AMASP pe care îl redăm integral mai jos.  

„Forma în care este acum proiectul de desființare a SIIJ nu este cea mai rea posibilă, dar nici bună nu e. Cea mai rea ar fi fost crearea unui fel de SIIJ 2.0 numai pentru infracțiuni de corupție în PICCJ, după cum dorea UDMR. Ar fi fost la fel de ineficientă ca orice structură centrală pusă să ancheteze fapte de pe întreg teritoriul, dar ar fi reprezentat și cel mai mare semnal de neîncredere în DNA. Dar cum soluția la care s-a ajuns ar putea fi declarată neconstituțională din cel puțin două motive, pericolul acestui SIIJ 2.0 e încă prezent”, a comentat și jurnalista Ioana Ene Dogioiu într-un articol de opinie publicat pe Spotmedia.ro și care poate fi citit integral AICI.

Comunicatul AMASP:Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor solicită parlamentarilor de bună credință din parlamentul României să nu voteze proiectul de lege PL-x nr. 108/2021 în forma în care acesta a ieșit din ședința Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților. 

Raportul comisiei care urmează a fi supus votului plenului parlamentului conține două amendamente prin care orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM și care, în mod cu totul greșit, induc societății părerea că magistrații doresc să aibă imunitate pentru infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție, de serviciu și cele asimilate infracțiunilor de corupție prin crearea unei instituții noi, aceea a avizului secțiilor CSM cu privire la trimiterea în judecată a procurorilor și judecătorilor pentru săvârșirea infracțiunilor considerate grave. 

Precizăm în acest context că judecătorii și procurorii în nenumărate rânduri s-au exprimat în sensul desființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și revenirea la partajarea competenței în funcție de competența materială, personală și teritorială astfel cum este stabilită în Codul de procedură penală și în actele normative privind funcționarea structurilor specializate, DNA și DIICOT. 

Cu excepția unui număr redus de persoane foarte vocale, niciun magistrat nu și-a exprimat dorința de a dobândi ”garanții suplimentare”, ”imunități de facto”, ”avize” sau un tratament diferit față de alți cetățeni, magistrații înțelegând principiul înscris în art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României: „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”. 

Prin amendamentele admise astăzi membrii Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților au stopat în mare măsură încercarea de revenire la normalitate prin desființarea SIIJ și au ignorat cu desăvârșire normele constituționale și dispozițiile codului de procedură penală, așa-zisa dezbatere cu sistemul judiciar fiind o simplă formalitate menită să gireze o decizie deja luată. 

Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt limitativ prevăzute în Constituție și în legea nr. 317/2004, scopul acestui organism administrativ nefiind vreodată verificarea corectitudinii rechizitoriilor emise de procurori și validarea sau invalidarea unei decizii de trimitere în judecată. O astfel de atribuție este contrară, pe de-o parte, dispozițiilor art 132 alin. (1) din Constituție care stabilește modalitate de funcționare a Ministerului Public și pe de altă parte principiului separării carierelor și dispozițiilor codului de procedură penală care prevăd o separarea a funcțiilor judiciare și, în mod limitativ, competențele fiecărei funcții judiciare. 

Ceea ce se obține prin acest amendament este ca un organism administrativ, care nu face parte din structura instanțelor de judecată sau din structura Ministerului Public, să devină o combinație între procurorul ierarhic superior și judecătorul de cameră preliminară, înglobând atribuțiile acestora. 

Falsa garanție suplimentară promovată în acest amendament are ca singur rezultat ca 14 oameni să decidă soarta dosarelor anchetate de sute de procurori înainte ca acestea să ajungă la sutele de judecători de cameră preliminară care au atribuția de a verifica temeinicia și legalitatea trimiterilor în judecată.  

Cât despre teza ”protejării” magistratului anchetat de un eventual abuz, observăm că aceasta există doar dacă este vorba de fapte de corupție și doar dacă este trimis în judecată. 

Pe de-o parte, în viziunea creatorilor amendamentelor, abuzurile pot apărea doar în cazul în care magistratul este anchetat pentru infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție, de serviciu și cele asimilate infracțiunilor de corupție, celelalte infracțiuni nefiind pretabile la abuzuri sau neinteresând persoanele care au scris amendamentele. Pe de altă parte magistratul poate fi abuzat doar prin emiterea rechizitoriului, înțelegând de aici că orice presupus ”act abuziv” sau ”presiune” din faza de urmărire penală dispar dacă soluția este una de clasare.  

Dincolo de aspectele principiale, observăm că amendamentele sunt lipsite de orice raționament logic sau juridic, sub dictonul ”garanțiilor extinse”, care nu sunt necesare și pe care majoritatea procurorilor și judecătorilor nu le-au solicitat, fiind creat un mecanism arbitrar și care încurajează analizarea dosarelor penale în baza unor criterii care nu sunt prevăzute în codul de procedură penală și la acest moment sunt necunoscute chiar și legiuitorului.

Unul dintre amendamente prevede că ”analizând cererea de încuviințare a trimiterii în judecată, secția nu se poate pronunța cu privire la temeinicia acuzației și nici cu privire la oportunitatea trimiterii în judecată, la legalitatea administrării probelor și a efectuării celorlalte acte de urmărire penală”, practic nu poate lua în considerare aspectele prevăzute de normele de procedură penală atunci când este verificată trimiterea în judecată. În acest caz, înainte de exprimare votului, vă solicităm să cugetați care sunt criteriile pe baza cărora s-ar putea da un astfel de aviz dacă ele nu se raportează la fapta care face obiectul anchetei, la temeinicia acuzației, la probe sau la modul în care au fost efectuate actele de urmărire penală. 

Susținem obiectivul declarat al proiectului de lege, și anume desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, obiectiv pe care sperăm ca puterea legislativă să îl îndeplinească în cel mai scurt timp. Cu toate acestea, modificările operate în comisia juridică a Camerei deputaților pot sabota lupta anticorupție în egală măsură ca existența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție”.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.