"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Nu, sindicatele din România nu-i apără pe “oamenii muncii“. Capii acestor sindicate își apără afacerile dubioase, salariile uriașe și privilegiile nerușinate.
În România, să spui “sindicat“ are, pentru mine, aceeași semnificație ca termenul de “sindicat al crimei“, “crime syndicat“ – o denumire a organizațiilor de tip mafiot de aici, din SUA. În România, nu te împușcă pe stradă sau nu-ți pun bombe sub mașină, dar îți blochează activități esențiale – metroul, șoselele, transportul în comun... – ceea ce este la fel de criminal.
Aceste sindicate funcționează doar în sistemul bugetar, unde diferitele caste își apără privilegiile plătite de sectorul privat. Pălmașii primesc mărunțișul, în timp ce liderii lor fac averi. De exemplu, obscurul Leonard Bărăscu, un banal asistent medical, care a ajuns președintele CNSLR-Frăția: din diferite surse a reușit ca-n 2019 să aibă un venit mediu de circa 9.000 de euro pe lună! Un alt lider sindical, Vasile Marica, face vreo 5-6.000 de euro pe lună. Sunt profesori universitari care, în România, nici nu visează la astfel de venituri.
La metrou, de aproape 30 de ani, sindicatul este condus de un pesedist notoriu, Ion Rădoi, care căpușează fără rușine spațiile comerciale și cele publicitare, prin firma sindicatului său.
Pe vremea când DNA trăia, îi mai băga la pușcărie. Liviu Luca, al cărui sindicat storcea Petrom de resurse, a fost condamnat la 10 ani de pușcărie. Marius Petcu, fost lider Sanitas, a luat șapte ani, în baza unui dosar făcut de DNA.
Cât a fost PSD-ul la putere, aceste sindicate au șobolănit în tăcere, fiindcă Dragnea le-a dat tainul cuvenit liderilor de sindicat. Prin 2019, fără nici o rușine, CNSLR-Frația a încheiat un acord public cu gruparea infracțională condusă, la acel moment, de Viorica Dăncilă.
Acum, când există riscul să li se mai taie din privilegii, s-au reactivat, cu ajutorul propagandei de tip Antena 3. Vor să blocheze orice reformă, care le-ar tăia din bani și din influență.
Și-n Statele Unite, corupția din mișcarea sindicală este celebră. Dar în 1970, FBI-ul s-a dus țintit împotriva ei, prin așa numita lege RICO, Racketeer Influenced and Corrupt Organizations.
În România, DNA-ul ar trebui să se ocupe (din nou) de corupția instituționalizată a patronilor-pesediști care conduc sindicatele. Actuala majoritate parlamentară sper să-i dea o mână de ajutor, să schimbe legislația și să sancționeze penal șantajul prin care firmele sindicatelor pun mâna pe hălci din patrimoniul statului – cazul Metrorex este cel mai bun exemplu. Sindicatele nu mai trebuie să poată colecta cotizațiile membrilor săi direct din salariu, cu ajutorul statului. Cine vrea să plătească această cotizație, să o facă personal la casieria sindicatului – sau on-line, desigur – dar statul nu este colectorul sumelor pentru sindicat.
Iar legislația muncii, scrisă sub presiunea acestor sindicate, trebuie rescrisă urgent: afară cu funcționarii leneși și incompetenți. Acum, practic este imposibil să concediezi un bugetar: trebuie urmate proceduri lungi, comisii și procese nesfârșite. Legea actuală face ca nimeni nu poate fi dat afară dacă nu primește mai întâi un ridicol avertisment.
O scriu din nou, la final, din nou: capii sindicatelor nu se opun reformelor fiindcă ele ar face rău “oamenilor muncii“, ci fiindcă astfel vor fi destructurate rețelele pesediste de sifonare a banului public. Liderii de sindicat lucrează pentru Ciuma Roșie, nu pentru oamenii simpli, care muncesc pe brânci.
