"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Miercuri a avut loc la Casa Albă întâlnirea dintre Donald Trump și președintele Poloniei, Andrzej Duda, pentru discuții despre apărare, economie, energie, securitate cibernetică și pandemie. Asta a fost prima întâlnire a lui Trump cu un președinte străin, de la începutul pandemiei, dar și a cincea întâlnire a președintelui american cu președintele polonez, ceea ce arată cât de importantă este relația cu Polonia actuală pentru Statele Unite. (sursa: AICI)
Aflată sub tirul neîncetat al întregii armate progresiste de la Bruxelles, din presa internațională și din cea mai mare parte a organizațiilor nonguvernamentale, din cauza politicilor sale conservatoare, Polonia era percepută în media ca o țară aflată pe calea izolării din partea comunității țărilor occidentale, o țară nefrecventabilă pentru orice cetățean nou al bravei lumi noi. O țară care își asumă identitatea creștină, care își apară moralitatea, cultura și tradițiile, o țară care își păzește granițele, care nu dorește să mențină în funcții oamenii Kremlinului, nu avea cum să nu devină tința obligatorie pentru toți cei care insistă să impună nouă agendă a stângii. Dar în tot vortexul ostil generat în jurul Poloniei de politicienii europeni ai stângii, de propagandiștii din presă sau de utilii lor, în care au zburat acuzații pe bandă împotriva Varșoviei, țara condusă de conservatori rămâne un reper important în politica europeană și un partener esențial, economic, politic și militar, pentru țările europene. De exemplu, Franța a criticat în mai multe rânduri ceea ce se vedea de la Paris a fi subminarea justiției de către partidul de guvernământ din Polonia PiS, ori refuzul Varșoviei de a accepta să se angajeze să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, printre altele, dar a găsit de cuviință să rămână solid legată politic și economic de Polonia, mai ales după ce Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană. În primăvară, președintele Macron s-a grăbit să meargă în Polonia cu un acord pentru strângerea relațiilor dintre cele două țări și cu ambiția de a revigora trilaterala de la Weimar, în care au fost angajate Germania, Franța și Polonia începând din 1991, făcând uitate toate reproșurile aduse până atunci de la Paris ori Bruxelles țării creștin-conservatoare. (sursa: AICI)
Acum președintele Duda este la Casă Albă, unde se discută mutarea unui număr mare de militari americani și tehnică de luptă din Germania pe pământ polonez și cooperarea celor două țări pentru construirea unei centrale nucleare în Polonia. Ieri, Google a anunțat că va investi între 1,5 și 2 miliarde de dolari în Polonia într-un centru de date care va fi operațional în 2021 (sursa: AICI), după ce Microsoft anunțase la începutul lunii mai că va crea o "Polish Digital Valley" pentru care va investi 1 miliard dolari. (sursa: AICI)
Așadar, țara în care nu sunt lăsați să intre în devălmășie milioanele de afgani și pakistanezi aduși în Europa de Erdogan și Merkel, în care oamenii Kremlinului nu au acces la funcțiile înalte din politică și administrație, în care nu sunt proclamate în școli, pe străzi sau în media, pe banii statului, "libertatea" de a face avort ori "mândria" de a face parte dintr-o minoritate sexuală, nu este deloc o țară înapoiată, evitată de marile proiecte politice politice ori economice, cum repetau propagandiștii conștienți sau nu ai troțkismului contemporan. Din contră. E o țară a înaltelor tehnologii, a performanței economice, o țară de încredere din punct de vedere politic și militar, țară pe care o vor parteneră atât America, cât și puterile europene. Țara care nu a făcut nici un compromis acceptând ceva din agenda stângii troțkiste, atât de prezente în politica și media din Europa și America.
